***

răbdare

se cere

până la cer

nu-i deloc pentru lume

e pentru cei mici

răbdarea trece

prin instrumente de tortură

răbdarea credinţa îndură

să rămâi

şi să mergi

şi să taci

cuvinte ce-s aruncate

învinuiri de nedreptate

o gloată

şi o cale îngustă

o lume scâşnind

şi mulţimea ucenicilor

sunt puţini pe cale

dar, răbdare!

***

când voi trece din lumea asta
spre lumile noi
voi scăpa de durere
voi scăpa de gunoi
o stare de slavă
eu voi avea
neprihănirea primită ca dar
eu voi păstra;
voi fi îmbrăcat
nici gros nici subţire
cu fapte de neprihănire
cu pecetea sigilului Său
îmi va pune un nume nou
ştiut doar de El
şi de mine
gravat cu aur
şi-mbrăcat cu rubine.

***

un iubitor de pace

m-a oprit

din cearta cu lumea

m-a îmbiat

să nu iubesc păcatul

mi-a luat comportamentul

şi altul El mi-a dat.

am făcut schimb de inimi

şi m-am trezit iubind

lumea din păcat

din care

ca un vierme am plecat;

în fiecare ceartă

este şi un păcat

dar inima-mi nouă de-acum

mă poartă

pe un alt drum.

***

şi dacă m-aş răsgândi
cum ar fi?
ar fi altă culoare
sau poate-ar fi alt ton
ar fi probabil alt decor
m-aş întoarce din drum
şi nu ştiu cum,
nu aş mai crede
n-aş mai nădăjdui
în cer cu inima
nu aş mai locui,
aş fi un păgân
şi-aş şti să-ngân
aş fi nimic
ce totuşi sunt
pe Dumnezeu
l-aş pierde din inimă
din gând,
dar sunt un fiu
şi nu mă răsgândesc
nu-mi place să n-am scop
să fiu doar pământesc.
să facă Domnu-n mine
ce o vrea
eu nu mă răsgândesc
am calea Sa.

***

vorba noastră

se strânge

ca gunoiul reciclabil;

se adună

se examinează

şi se împarte

în vorbe bune

şi-n vorbe deşarte;

ele vor fi judecători!

pentru rele sau bune cuvinte

vei fi aruncat

sau vei merge ‘nainte

vorba noastră se va ţine minte

vorbă bună, vorbă rea

clădeşte sau dărâmă

vorba ta

***

distanţele lungi

se trec cu vederea

de vin mai aproape

tu nu poţi să simţi

încotro te mai poartă

inima cu fractură de nervi

nici gând!

varianta asta s-a mai jucat…

mi-am prăjit inima şi creierii

şi am lăsat picioarele

să mă poarte

spre nicăieri

18 09 2013

***

să laşi o mireasmă de cer

în locuri sterpe nemirosânde

ce nevoi ar mai avea morţii

ce nevoi le-ar mai impune timpul

 

strigă Scriptura litere sfinte

mirosul persistă de cer

iar morţii goi se plimbă prin morminte

cu vată-n nas, la gât cu colier

 

dar Cineva de sus vorbeşte

la toţi să dăruiască viaţă vrea

viaţa câştigând printr-o moarte

mireasmă sfântă e iubirea Sa

 

şi nu mă mir că El  trăieşte astăzi

în mii de inimi printre pământeni

adie ca un vânt de primăvară

ca pocăinţa printre niniveni

***

am căutat învierea

la doi paşi de mine

era aşa departe

şi aşa ceaţă

unii spun că ar fi fost dimineaţă

o îndoială strecurată

de prea multe morminte

era iarnă

anotimpul când înfloresc toate

un bob de nu ştiu ce

a răsărit pe lângă mine

în inimă

şi s-a spart de înviere

şi de-atunci îl samăn şi eu

pe Isus

să se spargă şi alţii

că poate din cioburi

încolţeşte mai bine

răsăriţi-vă şi ţineţi

de-nviere

***

20 04 2014

fir de viaţă

rătăcit prin mormânt

a prins rădăcini

şi-a desprins din veşmânt

trupul Domnului

fâşii de pânză

altfel bine legate

au capitulat

s-au dat înfrânte toate

erau pentru moarte

şi Viaţa a răsturnat

piatra de la gură

mormântul sigilat

Domnul din moarte-a plecat

şi s-a spus

nu-i aici

s-a mplinit ce spusese

la ucenici

şi în trup înviat

Domnul vine

El e împărat

şi presară înviere

prin morminte

primiţi înviere

e ziua dintâi

duceţi-vă şi spuneţi

este-aşa cum spusese

învierea nu-i un mit

sau o poveste

e Dumnezeu mai tare ca stânca

mai tare ca păcatul

care înfăşoară

Domnul e viu

şi pentru-ntâia oară

o ştim şi noi

şi s-a-mplinit Cuvântul

cel tare şi iute ca gândul

Dumnezeu viaţă eternitate

ne aşteaptă

ba chiar ne îmbie

părăsiţi moartea

şi gustaţi din vecie

Domnul s-a dat

pentru voi pentru toţi

o nu nesocotiţi

învierea din morţi

***

19 04 2014

înviere

o frumoasă adiere

a Duhului Sfânt tresărire

o nouă trezire

despică stâncile-n două

pe iarbă sfielnică rouă

vorbeşte printre picături

de Împăratul

de Cel ce a creat

şi josul şi înaltul

şi printre flori

matinale albine

aduc cu ele cântec

despre Mire

A înviat, s-a zis

A înviat.

grotele rămân goale

se miră şi morţii

că i-a prins învierea

pe nepregătite

o înviere

se spune fără de cuvinte

a început cu începutul

şi a terminat începând

Viaţa

ce viaţă multă avem

mărturisim că El

şi-n vorbire şi-n tăcere

pentru toţi a lucrat

înviere

 

scrisă în sâmbăta Paştelui

« Older entries

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.