Adiel Stefanescu

Mi-aş fi dorit să fiu fără păcat
Să nu cunosc nicicând ce-i aceea durere
De dreptate să fiu înconjurat
Şi să nu ştiu ce-i aceea plăcere

Să pot trăi doar în neprihănire,
Şi într-o fericire vie şi-absolută
Să nu mai am nevoie de mângâiere
Să nu pot fi o brută

Mi-aş fi dorit să fiu eu primul om
Să fiu cu Creatorul meu, doar noi doi în grădină
Să nici nu mă gândesc la acel pom
Şi să primesc lumină

O! dac-ar fi ştiut cei doi de la-nceput
Că fructu-acela ,pe care l-au mâncat
Le v-a aduce moartea, nu numai lor
Ci şi celor care i-au urmat

S-ar fi grăbit probabil să asculte
Pentru c-acest păcat să nu ne mai frământe,
Să nu mai îngrozim cu faptele urâte,
Mirându-ne şi noi de ce-am ajuns în stare

Sau aş fi vrut să fiu Ilie, Moise sau Enoh,
Samson ce cu o falcă, a pus o mie jos
Un Solomon mai înţelept ca toţi ştiuţii
Ori Daniel, tânăr plin de virtuţi,

Mi-aş fi dorit să fiu şi eu o stea
Dar oare cine-s eu să-mi pot dori
De-ar fi făcut după plăcerea mea
Olarul n-ar mai stăpâni

Şi câte nu mi-aş fi dorit să fiu n-această lume
Dar ce păcat,că prea puţin mă străduiesc a fi
Căci a fi credincios şi un bun nume,
E tot ce mi-aş dori
Densuş 2002

Există lumină în această lume
Ce frumos!
Şi viaţă prin lumină
Pământu-i luminat de sus în jos
Căci a primit-o reverenţios de la Cel ce-a făurit-o

Umbra se creează în acel moment
Când între lumină şi pământ
Ceva se interpune
Şi frumuseţea luminii se-ascunde

Lumina fizică vine de sus
Ce-ar fi de ea ar izvorî din pământ?
Mă-ntreb ce ar mai exista în jurul luminii?
Şi cerul ar fi de prisos, sau prea mult

Apare dintr-o dată lumina raţiunii
Să pot înţelege şi eu
Natura Creatorului meu, şi propria-mi natură

Dar tot în umbră-aş fi
De n-aş avea lumina lăuntrică, sau spirituală
În lumina fizică şi-a raţiunii
Aş fi o simplă formă goală

Iar de le am pe toate trei
Sunt în lumină
Asta înseamnă că trăiesc
Şi viaţa mi-e plină

Totuşi sunt oameni ce sufletul îl au umbrit
Păcatul lumina a oprit
Să lumineze şi fiinţa lor,
Ce înlăuntru a putrezit

Iar când lumina se mai mută
Ei se ascund
Căci au viaţa urâtă
Urăsc tot binele, Lumina
Şi astfel îşi ascund şi vina

Dacă Lumina S-ar apropia un pic
Ar topi tot, ce umbreşte sufletul lipsit
Şi viaţa ar veni în golul luminat
Din Soarele Neprihănirii decernat

14 sept 2002