Din lut tu M-ai creat ca pe un astru
Sperând că n-o să mă murdăresc
Dar nechibzuita ţărână
Şi-a creat dezastrul cu propria-şi mână
Ochi orbit, care vede acum doar întunericul
Izbindu-se deodata, de curiozitatea încercată
L-a durut,prăbuşindu-se în ascuns
Încercând să-şi afirme isprăvnicia
Îşi căuta inima într-un nicăieri
Căci frica îl lovea mereu să caute
Într-un zbucium amarnic fără desmierdări
Bietul astru îşi căuta inima în ţărână
Durară câteva clipe până ce un nou astru
Luceafărul chiar, Cel nemuritor
Să reclădească, sau să dea lumină ochiului orbit
Netemându-se să-şi piardă la rându-i inima
Lumină, nepreţuită lumină
Să recompui nu eşti lăsată
S-aduci la vatră pe cel ce a murit
Eşti căutată mai bine-n întuneric
Dacă ar lua foc toţi aştrii
Prăbuşiţi în negăsita ce le-a pricinuit stingerea
Lumea întreagă ar lumina
Şi-ar fi copii, din monştri
compusă în 28 02 2003
