Adiel Stefanescu

La fereastra cea deschisa
S-a zarit un copacel
O fi om sau vreo fiinta
Sa discut si eu cu el
Dar el linistit se lasa
Leganat de vant in valuri
Nu raspunde la-ntrebare
Nu-si aduce singur lauri
El suspina in gradina
Pentru cei care gandesc
Ca nu-i om si nici fiinta
Eu doar vreau sa-l pomenesc

Bircii

Pe fereastra am pornit
Cu privirea inainte
Dar pe loc am fost oprit
De prea gandul meu cuminte
Si eram pe la sfintit
Doar in minte

Tot visam ca am cazut
In noroaie si-n tarana
Ca ma ridicam jdrelit
Iar pe trupul meu slabit
Se zarise doar o urma
Din privit

M-am imbolnavit la urma
Nu plangeam ca am cazut
Ci plangea a mea tarana
In vapaie nu dorea
Suflul ce abia-mi venea
Tineam piciorul pe frana

Impietrit daca ajungi
Stai si-asteapta despietrire
Fara de iubirea-i sfanta
Nu poti sa primesti nimic
O iubire ce te schimba
Va veni necontenit

Urcam pe scari ce duc la infinit
Suim pe drumuri ce viata ni le-ntinde
Noian de cautari sunt in privit
Din departari ni se aduc in minte

Sunt scari ce-au fost croite pe vecie
Peretii albi ce se facura scrum
Chiar inainte ca Iacov sa vie
Era o scara si era un drum

O scara dreapta si scari daramate
In ceruri duce, in raiul cel sfant
Domnu-a lovit mintile blestemate
Drumul ce se vedea-n divinitate, a fost infrant

Avem aceeasi scara-n infinit
Brazdat de secole de-a randul
Ce au avut cu toate un sfarsit
Dar scarii nu i-a venit randul

Aici suntem pe scari spre vesnicie
Si totul e hotarator ce faci aici
Poti sa duci vietii tot ce-ti apartine
Sau moartea iti va lua tot ce-ai avut

Primul pas tu l-ai facut in stricaciuni
El te vazuse
Al doilea l-ai facut pe stanca
El te-alesese
Al treilea l-ai facut in mantuire
El te mantuise

Doua ferestre am in gandul meu
Ce imi inalta cautarea
In umbre imi aflu cararea
Sticleste si lumina_n geamul meu

Si umbre de copaci
Si ceru-albastru
Si stalpii de lumina pe sub cer
Toate aduna-n lume un mister

Toate se oglindesc in geamul meu
E-o oglindire spre realitate
Eu le privesc chiar si cand vantul bate
Le vad apoi, iarasi in gandul meu

Le vad si-mi pare totul vechi
Chiar geamurile imi stau incordate
Sa tot priveasca si sa tot asculte
Toata pictura se-aduna din stravechi

Doua oglinzi in doua ganduri am
Un gand ce viu vrea sa invie
Imi vine unul mort pe cand eu stam
Eu am un gand spre vesnicie

Intoarce_te la calea dreapta
Intoarce_te la tot ce_i sfant
De vrei ca Isus sa te aiba_n paza
Si_n veci tu Lui sa_i fii supus

Nu poti largi aceasta cale
De vrei s_alegi al lumii gand
Isus nu e ingust, dar calea,
Ea e ingusta pe pamant

Stai contopit mereu in vita
Mereu de El tu sa fii prins
Sa ai dorinta mereu sfanta
In dragoste tu sa fii stins

O foaie alba tu sa ai destinul
Si doar in vita sa te lasi crescut
Caci doar in Domnul tu ai libertate
Poti fi in Tatal sau pierdut

Culoare , lumina si-o umbra
Ma uit la pamant si la stanca
Ma-ntreb ce le face sa fie
Umbra retrasa, lumina caldura si culoarea vie

Culoarea e aprinsa de lumina
Lumina este stinsa in culoare
Culoarea si lumina se gasesc in umbra
Nu in soare

Culoarea are melodie
Lumina tine umbra
Umbra contine culoare si lumina
Cand toate se invie

Iuteala , caldura si-apasare
Trei stari ce dau lumii schimbare
Trei umbre , trei lumini si trei culori
Toate ne incanta in trei zari

Vantul a stat
Si ploaia nu mai bate
Pe strada Bacovia incet
Soarele si-a mai luat putere
Sa bata , sa usuce, sa ridice drept

Ploaia a stat
Vara-asta parc-a fost de-otel
Si vine soare, vine si caldura
Sa ne mai de-depresam nitel

Nu stim ce-i bine
Sa se-opreasca ploaia
Sa bata soarele sa arda toata zarea
De plumb sau de otel

Nota-Am raportat aceasta poezie la poezia plumb, si am
creat o alta atmosfera decat cea de plumb , si anume ,
de otel
Nu stiu daca poezia s-o numesc Otel  , mi se pare prea
industrial

Bacau

Udare si uitare
Sunt doua fenomene ce apar
La toti care traiesc sub soare
Cei care stiu, sau n-au habar

Sunt mii de oameni ce zilnic sunt udati
Si alte mii ce sunt uitati la fel
E vorba despre viata si de moarte
E vorba despre iad si despre cer

Udat, ai crestere divina
Uitat esti degradat in tina
Sa fii ca El
Sau sa treci de lumina

Doua sunt inimile ce-si croiesc cararea
O inima ce bate pentru cer
O alta impietrita si de carne
Ce-n lume si in iad isi afla cer

Isus nu-i prea batran ca sa te uite
El te-a udat cu sfantul sange
Te-a transformat
Si te-a urcat in cer

Bacău