Adiel Stefanescu

Frunze verzi şi frunze coapte
Sunt plinuţe sau în vânt
Răsucite pe pământ
Sus în pom sau putrezite
Dând viaţă sau sufocând
Frunze verzi sau putrezite

Pământul e bătrân

lucrează numai la comandă

la negru

se fac recolte bune

vin de sus

din porunci divine

Pământul ascultă,

dar oamenii

oamenii fug de poruncă

ei sunt spinii

roada lor

aşteaptă apă

dar va veni foc

De la ruină la glorie

este calea pavată

cu litere de aur

de sânge

scris frumos

desluşit

din groapă ne-a luat

prin viaţa a plătit

şi scrisul rămâne

Vă iubesc !

Tăria se găseşte în blândeţe
A afirmat-o Cel ce S-a jertfit
Şi-a demonstrat-o cu-atâta fineţe
Încât prin moartea Lui a biruit

Cel Tare, blând a fost întotdeauna
Şi S-a smerit c-a să fie ‘nălţat
A ascultat de Tatăl Său din ceruri,
Pe noi din moarte ne-a răscumpărat

Avea putere, încă foarte multă
Dar totuşi nu S-a folosit de ea
Ca să lase în urmă o credinţă
Şi să-mplinească ce spunea Scriptura

Şi Moise a fost blând,
Chiar cel mai bland de pe-ntregul pământ,
Şi totuşi el a fost adesea slab,
Pentru că nu-mplinea tot ce-i spunea Cuvântul

Ca să fii blând, s-asculţi mereu Scriptura
Căci Domnul Dumnezeu prin ea vorbeşte,
Ca să-şi desăvârşească creatura
Cea fost facută-n chip dumnezeieşte

Ascult-acum Cuvântul Lui
Te-ndeamnă să fii blând,
Oamenii către El s-aduci
Spre Noul Legământ

A fost un om
Poţi fi şi tu la fel de blând ca El
Împlineşte Cuvântul sfânt
Şi fă ce-ar face El!
WWJD

A luat foc soarele l-asfinţit
Şi norii s-au aprins din al lui foc văpalnic
Totul se petrece la orizontul falnic,
Şi se apropie al zilei sfârşit

Ochiul nu se mai satură să privească

Această capodoperă cerească,
Pictată într-un mod misterios
De El, căci cine altul este mai maiestuos

Şi-n fiecare zi e-un alt tablou
Pictat de-acelaşi inconfundabil Maestru
Picturi ce pot vorbi chiar unui ochi profan
Căci ele nu-s făcute să vorbească -n van

O nouă zi, un nou stil de-a lucra
El,Neschimbat, dar opera Sa
Se schimbă tot mereu pentru noi muritorii
Până ne vom schimba în chip de glorii

Nimic nu-i nou sub soarele acesta ,
Dar în dumnezeire mereu e noutate
Căci ale Lui sunt lucrurile ascunse
Nemărginit e prin natura Sa

El e descoperit la multe inimi astăzi
Ornând vieţi şi cămine cu tot ce e frumos
De viaţa ta e goala, de ce mai rabzi?
Când doar unul te poate umplea, El,Cristos

Doamne mulţi vrăjmaşi mai am

am uitat să-i număr

mă văd gata de prădat

dar am scut la tine

şi slavă am

şi capul mi-l înalţi

când strig cu vocea

cu vocea îmi răspunzi

şi nu mă tem

de cei ce mă-nconjoară,

dar te scoală Doamne

căci frică mi-e

bate-le obrajii

şi binecuvântă

pe noi poporul Tău

Şi dacă scriu

să scriu de Tine

Tot ce-mi inspiri de fiecare dat

să las urme în tainele Tale

cu pixul roşu

de-atâta scris

m-aş apleca spre veşnicie

cu fiecare poezie

M-am trezit în ruină

mă aflam în cenuşa neputinţelor mele

El mi-a deschis uşa

şi-am adormit

A fost un somn spre libertate

spre viaţă

trecut de moarte

exaltam ca un frenetic

eram beat de viaţă

iar conştiinţa-mi spunea

este a ta

mântuire

În spaţiul dintre tine şi munţi

e necredinţa

în spaţiul dintre tine şi gol

e îndoiala

între tine şi Hristos

sunt piedici

veghează-ţi calea

între alb şi negru

eşti tu

între toate

El este Cel mai depreţ

Hotărăşte

sau lasă munţii în pace

Am îmbătrânit

şi poate mâine

va veni prea devreme

va fi prea tânără pentru mine

Să mai lupt

Oare cine-mi dă a doua şansă

dacă pierd

Mâine-i prea tânără pentru mine

Eu traiesc azi