Adiel Stefanescu

3 10 2007

E noapte

şi eu mă gândesc la tine

la multele dureri ce Ţi-am produs

mă-ncearcă sentimentul de ruşine,

dar la ce spus.

E noapte

dar e mai ziuă c-altădată

când orb mergeam spre fărdelegi,

şi când am pus pe bluza alb-o pată,

pe mine negi

m-au năpădit îndată

şi am fugit de mine, căutam

necăutarea, căci mă săturasem

să-mi mai bat joc de numele lui Crist,

ce pân-atunci pe jos îl măturasem

E noapte

şi-ncă nu-i târziu

ca altădat

stau şi mă-ntreb mereu

de m-a iertat.

3 10 2007

De sus din înălţimi, Doamne din cer,

Se vede al Tău nume

pe-ntreg pământ,

În onoarea Ta cânt

Cu cei ce sug la ţâţă

Şi cei de apărare,

Către cei ce Te sapă

Să le-astupi gura cu moluz

Doar celor cruzi;

Pe cer mă uit

la cele ce-ai creat

mă-ntreb ce-i omul?

L-ai statornicit peste lucrare

Cu-o treaptă mai jos

de ale Tale poale,

L-ai născut dregător

peste oi, boi şi fiare,

şi păsări i-ai dat

şi peştii mării,

tot ce are viaţă şi suflare

Din tot ce Tu i-ai dat,

Şi mai presus

Numle tău e cel mai minunat !

3 10 2007

Mi-am luat refugiul Doamne-n Tine

Închide-te când vin cei răi

Mă tem pentru carnea mea

Căci sunt croiţi pe mine

Îţi jur că n-am făcut nimic

Ia-mi mâna şi Te uită

De ea-i murdară doar un pic

Lasă-i să mă ajungă

Şi să mă facă praf în drum

furtuna să mi-l ducă

Dar fă-Te Tu furtuna mea

Aruncă-le pornirea

Fi-mi judele,

şi-apoi Te vreau

în adunarea toată

Fă doar dreptate, asta-ţi cer

Şi taie-ndată ura

Cel ce-mi cunoşti prea bine

inima şi gura

Eu pavăză Te vreau

Un jude drept

Cu sabia şi arcul încearcă

pe cel nedrept;

Cel rău cloceşte răul

Îşi pregăteşte hăul,

Şi capul nu-şi fereşte

de ce şi-a pregătit,

El singur s-a zdrobit

Cânta-voi doar pe Dreptu

Şi Numelui Slăvit

3 10 2007

Nu te mânia, O Doamne

Nu da cu urgia-n mine

să n-ajung ca o plantă

fără vlagă

Dă-mi a Ta ungere sfântă

că oasele nu m-ascultă

Duhul mi-e cam speriat

Şi Tu ai întârziat

Să-mi arăţi..

Arată-mi Doamne izbăvirea

Căci eşti bun

Nu mă omorâ, căci morţii

nu ştiu a cânta

Să mai vezi cum chinui noaptea

Ca o stropitoare

Îmi sunt ochii plini de întristare

Şi mă simt bătrân de tot

Cei ce dau în mine

Vreau să fie depărtaţi

pentru totdeauna

Şi-mi îndrept petiţia

Domnul o primeşte

Îmi ascultă ruga mea

Vrăjmaşul roşeşte

Un moment, şi au fugit

Căci tu ţii cu mine

Apucaţi de frica Ta

Depărtaţi de mine

2 10 2007

Apleacă-te căci am răguşit

spre Tine am vorbit

Ascultă-mi ruga

Împărate-Dumnezeu

spre Tine strig mereu

Ascultă-mă în zori

În zori eu strig

Te ştiu Un Dumnezeu aprig

şi răul nu îţi place

Nebunul stea

dar nu în faţa Ta

Căci Tu nu-i ai

pe cei ce nu au Lege

Îi vânturi

pe cei ce vând gogoşi

Pe criminalii toţi ţii ură

Eu pot prin mila-ţi

să mă închin

În al tău Templu divin

Tu să-mi fii ghid

Căci am duşmani cu carul

Limpezeşte-mi cărarea

pe unde merg

Ei au minciuni în gură

şi rău în inimă

vorbesc din tot ce au

Dărâmă-i pe nemernici

prin ale lor poveţe

Aruncă-i în groapa

păcatelor lor

Căci capul îl ridică către Tine

Şi toţi vor veseli în cinstea Ta

Se vor simţi mai bine

Pe cel fără prihană îl răsfeţi

cu-a ta bunăvoinţă

turn îi eşti

2 10 2007

Mi-ai răspunde Doamne

dacă aş striga ?

mă pune la strâmtoare cineva

Dacă ai auzi când strig

compasiune cer

Tineri, cât timp îmi veţi vorbi uşuratic ?

Limba vă este plină de minciuni

Şi-n inimă aveţi deşertăciuni

Dar Domnul mă iubeşte

şi m-aude

Să nu păcătuiţi

ci tremuraţi

Puneţi-vă inimile la-ncercare

în pat când staţi

lăsaţi linişte

ofrande-i daţi

şi-n El vă bizuiţi

şi toţi se-ntreabă

unde-i fericirea ?

Dar pentru noi

Tu eşti Nemărginirea

şi ne vei da

mai mult decât au ei

Povara când mă culc

Tu poţi să-mi iei