Adiel Stefanescu

Roşii beculeţe
stau risipite
în bradul din faţa mea,
tăinuind noaptea,
impresionând ochii mei
m-au fermecat,
şi caldă-i atmosfera,
şi viu e bradul
globurile şi beteala
fac totul nemişcat,
m-au vrăjit cu totul,
totu-i minunat !

Îmi troscăne omătul sub picioare

în nas îmi vine fum de cauciuc

în vene am doar cola,

şi îmi pare

că totul s-a’ncheiat,

dar totu-mi vine

iar acuma-n minte,

şi totu-mi pare nou,

de parc-ar fi

din nou aceeaşi povestire,

de când eram copii,

noi iar la colindat !

Aseară cu colindu’

toţi au colindat,

fiecare cu cauciucul lui,

dar al nostru a fost mai bun ,

al nostru a fost cântat;

Şi am cântat de Domnul nostru veşnic

de Cel ce-n lume a venit

am fost din nou în Betleem,

în iesle,

şi Domnul a venit,

şi-n cântul nostru

cu noi a colindat şi El,

a fost de sărbătoare

trecută seară,

doar pentru El.

20 12 2007
Luceşte luna
ca nebunu’
să ştie
că Dumnezeu e sus
ea sus luceşte
calea către Dumnezeu
este înţelegerea,
sau mai bine
plodul fără chip
născut Dumnezeu.

20 12 2007

Mă inspiră veşnicia
există Dumnezeu
devin cel mai tare
dintre molateci
era puterea Lui
nu este slabiciune
pe care să n-o ştie,
ştiu că a pus mortaru’
pe mine
şi m-a slobozit
înainte să se usuce
vlaga mea
El e
al meu
Domnu’.

20 12 2007

Ne cunoaştem din Cuvânt

tot ce-i scris

tot ce-i pământ,

ce a fost

şi va să vie,

orice profeţie.

Biblia oglinda noastră

drum ne este,

şi oricât

vom vrea noi

să vrem o alta,

nu ne vine vânt.

Şi să vrem

tot ce vrea Domnul,

şi să urmărim

Calea dreaptă

e doar una,

cu El să murim.

13 12 2007

Dă Doamne să ningă
Şi la noi un pic
Să simţim că-i iarnă
În suflet,..senin

Să se pună toată
Iarna peste noi
Fulgii ei cei repezi
Să vină în toi

Să albească ţara
Să albim şi noi
Să vină deodată
Iarna peste noi

Ce bine faci Doamne
Că mai ningi un pic,
Să fie de sticlă
Sau de mozaic

Să ne-ngroape iarna,
Fulgii de omăt
Cerul să coboare
Cu iarnă cu tot

Şi să fie iarnă
În fiece zi
Să albim cu toţii,
Şi de bucurii.

13 12 2007

Ard lemnele în sobă
Tot ard şi tu nu vii
Şi inima mea arde
Într-una te-ar opri

Să fii tu-nloc de sobă
Şi-n tine dorul meu
Să mă iubeşti frumoaso
Uniţi să stăm mereu

Şi ştiu că arzi
Căci astăzi la tine m-am gândit
Ţi-am dat în dar o plasă
Cadoul tău dorit

Era doar o iubire
Focul nu se oprea
Rămânea jar, dar jarul
Era iubirea mea.

16 12 2007

Ninsoarea-i sfântă
foarte feminină,
ne place
cum îmbrăţişează glia
aşa pupă pământu’
cu fulgii puri
presăraţi în straturi,
şi alb e totul
totul alb
şi totul joacă,
şi totul se pune
ca-n cer.

16 12 2007

Printre crengi nemişcătoare
vine iute grea ninsoare
şi se pune de iernare
fulgii albi de catifea
să tot miri
cum vine ea,
şi se-nvăluie în basm
şi aduce iarăşi iarna
ca un joc aglomerat
şi tot ninge, şi tot ninge,
se strecoară pe sub boltă,
totu-i fermecat.

16 12 2007

Pământul a-nceput să crească
de jos în sus
de sus în jos
totul se-ncarcă
cu ninsoare
la prima mână
şi totul prinde culoare,
ce albul n-are loc !
şi colorat e basmul,
cel de afară;
şi creşte pământul,
când era mic
îl mai credeam,
şi tremur acum
pentru povestea de pe geam,
şi pământu’ nu se mişcă
pentru că ninge
peste tot.