Adiel Stefanescu

Mi-e dor de Scriptura cea sfântă
Din file pierdute pe drum
Acum regăsesc eu dulceaţa
Când Isus a fost încercat pe pământ

Atunci, El a fost doar un om
Căci doar Dumnezeu îi da Duhul
A risipit al negurii văi
Chiar înainte de a-şi da duhul

Tot, ne-a adus Isus veşnic din slavă
Şi tot a suferit aicea jos
Tatăl l-a condamnat la moarte
Pentru un păcătos

Şi s-a jertfit plin de iubire
Pentru cei orfani, neputincioşi,
Ofrand’ a fost de mântuire
Pentru cei păcătoşi

M-a mântuit pe mine de păcate
Şi tu poţi astăzi să fii mântuit
Primeşte mântuirea ca ofrandă
Atinge-te de Isus, fii iubit !

22 01 2008

Mântuire primită de la Domnul
este moştenirea noastră-n veci de veci,
am fost robi
dar Făcătorul
nu ne-a mai lăsat pribegi

‘Câteva minute Te-am lăsat’
şi ne-ajunge timpul părăsirii
Eu te-am auzit când ai oftat
Plin de dragoste Te-am luat când erai singur

Căci al nostru Făcător nu ne mai lasă
Nicidecum nu ne mai dă ruşine
Iarăşi de nevastă ne va lua
Atunci vom fi bine

Pot să fugă munţii în câmpie
Dealurile să se facă munţi
Cred într-o iubire foarte vie
Cred într-Unul că va face mulţi.

21 01 2008

Mărim Numele Tău

O Doamne

Pe Tine te strigăm

de două ori

proclamăm a Ta minune

noi ne judecăm,

şi Tu judeci

tot la timp

toate tremure pe glie,

iar noi contratimp

Nu vă înălţaţi prea tare

tot se vede-n cer

nu vorbiţi iar cu mândrie

Înălţat e El

Poate- apusul sau pustia

să vă dea-nălţare?

Pe pământ nu cunosc altul

drept la judecare

El ridică şi coboară

peste cei răi toarnă vin,

şi îi ameţeşte-n dată

cu acest pelin

Eu voi lăuda pe Domnul

şi-o să spun la toţi

pe neprihăniţi în slavă,

pe cei răi la morţi.

12 01 2008

Înnotai în Atlantic

Cu braţele-mi vânjoase

din val în val

mă afundam

şi sus mă suia altul

cu pieptul sus

ca la armată

stângu, dreptu

sus, jos,

încercai Atlanticul

dacă mă ţine

şi mă boteză

de mă bucură cu valurile lui,

mai boteza şi pe alţii,

eu mai obosit

am ieşit

el continua ca la armată

sus, jos.

11 01 2008

Zi de vineri
zi de post
fiecare facă-şi
din ea un adăpost;
aruncă-ţi răutatea
ia-ţi uleiul de uns
grăbeşte de fii sfânt,
căci e zi sfântă
zi croită pentru tine,
fii duhovnicesc !
dă din pâinea ta
şi-mbracă şi pe alţii,
Atunci vei răsări,
vei fi tu soare
şi vei încolţi,
călăuzit vei fi în zi de vineri
şi săturat vei fi în zi de post.

Biblia e-o carte vie

De citeşti în ea iei duh

Ea se lasă recitită

Îţi dă nou cuvânt

Te aprinde iar în Duhul

Şi-ţi dă un avânt

Trăieşti în cuvânt şi-n fapte

Treci şi prin mormânt

Şi te-nvaţă doar la bine

Cât de mult citeşti

Îţi dă-nvăţături din slavă

Doar dumnezeieşti.

Mă doare inima de Bobotează

De frigul ce s-a instalat aseară

În sufletul ce s-a înţepenit

Nimic ce-i bun el nu a mai primit

Nu l-a primit pe Domnu Isus

Când jos El s-aşeza în iesle

Şi nici la botezare

Când toţi putut-au vedea a Duhului lucrare

Un suflet de carne, împietrit

Un om ce sufletu nu vrea să ţină

O carne ce în duh nu vrea să vină

O împietrire peste toţi trecută

Nu vreau să văd un om pietrificat

Sunt mulţi ca să m-apuc să-i număr

Mă vreau doar de Tatăl legat,

În suflet, de aur să construiesc un bulgăr.

07 01 2008

Ne-ai aruncat Tu Doamne

pe vecie

şi ai turnat pe noi

numai pelin

De ce nu mai te uiţi

după ce-ai câştigat?

Ne-ai dus cu Tine

la Sion, în munte,

vrem să revii

pe unde-ai pustiit;

Cel rău a dat în noi

cu sute,

au devenit ca boii

în ale Tale Temple,

au fost cu toţii Doamne

şi-au defrişat destul

podoabele-au prădat

cu tot ce au avut,

Au ars ei chiar pe sfântu

şi au distrus clădirea

Numele Tău de slavă

s-a prăpădit şi el;

Pusesem noi peceţi

nu se mai văd deloc

nu se mai ştie unde,

nu mai avem proroc,

şi oare cât vrăjmaşul

va strânge al tău nume

de ce nu-Ţi arăţi dreapta

să-i pierzi pe toţi o dată

căci Tu eşti împărat,

dă izbăviri o dată;

Fă cum făceai mai ieri

cu marea şi cu şerpii,

căci tu Leviatanul

L-ai sfârtecat de tot

Ai izvorât pustia

Ţi-ai luminat Gloria

peste tot,

Şi ai tocmit pământul

cu vremurile toate,

Dar cel rău râde iarăşi

nu-l doare nici în cot

Numele Tău cinsteşte

doar cel nenorocit de tot,

Şi vezi şi învoiala

căci noi ne-am prăpădit

să fie ruşinat

cel ce ne-a osândit;

Ridică-te o Doamne

şi bate-i pe cei mulţi,

Dă glasul Tău cel veşnic

pentru noi, sunt prea mulţi.

07 01 2008

Vino de-mi ajută

Dumnezeu din cer

haide iute,

că-ţi cer

să-mi înfrunţi duşmanii

şi să faci ruşine

celor ce-mi vor viaţa

a apune

Să se ducă roşii

înapoi de frică

cei ce râd de mine

dă-le ruşinică,

Dar să bucure

cei ce te locuiesc,

să zică “Prea mărit”

Lui Dumnezeu ceresc,

Căci Tu-mi ştii sărăcia

vino şi mă ajută

în ceasul cel mai greu

Tu dă-mi izbândă.

05 01 2008

Sunt între două căi

sunt între două drumuri

nu munte, şi nici văi

bun de lăsat la mijloc

căldicel şi bun

de vărsat din gură,

căci Cel ce mă ţine,

mă vrea fierbinte

mă vrea rece

mă vrea pe înălţimi,

sau pe pământ

hotărât

aşa El este

mă va lua aşa

de pe un drum

sau altul

dar mijlocul nu-l ia,

integru El este

integru El mă vrea

să stau pe-o cale

sau pe alta

aceasta-i voia Sa.