Adiel Stefanescu

2 III 2008

Vin rânduri de aur spre mine,
vreau să le ocolesc,
dar ele mă transformă
mă fac de aur,
sunt nemişcat
la sunetul lor,
la tropotul lor
iau aminte,
le dau drumul,
dar ele mă preferă,
mă ţin
să fiu de aur
divin.

Moartă lume
mă-ncurcă-n drum,
m-am împiedicat de cadavrul ei
mai alaltăieri,
şi m-ar fi vrut,
m-ar fi devorat,
m-ar fi atras în păcat,
sunt mort
pentru moarta lume
nicicând nu o să-mi placă
mirosul ei de hoit
m-a năpădit pe dată,
dar eu sunt viu
pentru Cel ce trăieşte
şi viu am să rămân,
las moarta lume
ca să plece
pe un alt drum.

20 II 2008

Am ferestre pe interior,
şi privesc la mine prin Cuvânt,
de sus mă-nalţă
să văd în sus,
mă văd pe mine
prin Isus,
sunt echipat
pentru lupta din slavă
atârn de plumb,
ştiu că sunt om,
de-aceea,
ţin capul sus,
şi nu-mi uit parola,
sunt liber
prin Isus.

9 II 2008

Mi s-a aprins lumina
este Domnul,
şi mântuirea mea
în fiecare ceas,
vroiam să tremur
dar nu aveam frică
de nici un rău
când a înaintat;
Şi când vroiau
să-mi devoreze trupul
căzut-au jos
şi nu s-au mai sculat,
acuma de-ar veni
chiar o oştire
ei nu mă bat,
căci inima mi-e bună
şi-ncrederea în El
nu s-a împuţinat;
Vreau să mă duc
cu Domnul
în a Lui casă,
să-i văd puterea
să mă minunez,
şi frumuseţea care-i stă alături
în al Lui cort
îl contemplez,
El doar,
mă va purta pe braţe
în necazuri
mă va acoperi
în cortul Lui
mi-a pregătit ca fortăreaţă locul,
în locul Lui
capul mi s-a-nălţat
peste vrăjmaşi
şi peste răi, de-a rândul,
laud pe Dumnezeu
ce-mi ştie cântul,
El să-mi asculte glasul
când îl chem;
Din inimă aud
caută-mi faţa,
şi eu la tine mă îndrept,
nu te ascunde
a mea mântuire
şi nu mă părăsi
la drumul greu,
Învaţă-mă cărarea Ta cea dreaptă
când duşmanii vuiesc,
nu-mi lua puterea dintr-o dată,
sunt şi ei oameni
dar asupresc
Voi fi cu Tine,
cu Tine-n bunătate
nădăjduiesc.