11 05 2008
M-ai transformat
cu o sămânţă de-nviere
m-ai înviat din putrezirea mea
să simt că ochii mi-i deschizi
azi spre vedere
să ştiu că-n palmă
tu mi-ai pus o stea
Eu am murit cu Tine
O, Hristoase
Cu Tine-n putrezire, în mormânt
Mi-ai rourat o nouă dimineaţă
Tu ai murit,
şi astăzi eu sunt frânt
M-ai înviat
din bezna grea a nopţii
şi azi sunt alb
prin Cel ce-a zis :”Eu sunt”
Lumina Lui vreau să o am ca sfeşnic
aştept un cer,
ca şi un nou pământ.
claudiu manole a zis,
mai 19, 2008 at 5:32 pm
wow… e prima poezie pe care am citit-o scrisa de tine, si e prima data cand vizitez blogul tau… tare frumoasa poezie, fain blog… sa te binecuvinteze Domnul… “si impreuna spre asteptam un cer ca si un nou pamant”!!!