Eu nu ucid vrăbii
peste sufletul lor
nu pot trece cu tăvălugul,
în aerul pe care-l respir
e loc şi de ele
familia lor m-ar condamna
şi cu mine-ar fi rele
am loc şi de vrăbii în lumea mea
în chibzuinţă şi răbdare le primesc
Eu nu ucid vrăbii
peste sufletul lor
nu pot trece cu tăvălugul.
Radu a zis,
iunie 22, 2008 la 2:02 am
Salutari Adiel,
Nu a fost o vrabie… dar a fost o pasare… era cazuta… era moarta azi cand am vazut-o. In acem moment mi-am amintit de cee ace a spus Isus… ca nici una nu cade fara voia Lui.