Adiel Stefanescu

La fiecare umblet
să iau seama
glezna să nu-mi scrântesc
pe căi străine
să pun piciorul drept
pe orice stradă
să aflu adevărul
din ruine

Să te găsesc
la orice căutare
să-mi aflu adevărul
şi în vine
îmi bate inima
puţin mai tare
eu te găsesc acuma
din ruine

Îmi aflu adevărul
nu-i târziu
să-mi cercetez
mărunturile toate
te contemplez
chiar de e zi sau noapte
mă cercetez
şi sunt pe a Ta cale
iau calea adevărată
din ruine.

Răsturnat pe-o parte
îţi trec gânduri deşarte
pe care mintea
nu vrei să le ştie
sau să freamăte
deasupra capului tău
te adie vântul
uneori suflându-ţi crengile mai tare
eşti plin de putere
verdele îţi joacă prin frunze
şi trupu-ţi vibrează a nori.

Te-aş descrie din creion

dar aş avea doar forma

sau o poză aş căuta

dar aş avea doar culoarea

aş vrea să te am

să pot descrie mai bine

iubirea dintre noi

ce acum e absentă

e doar o imagine stridentă

în mintea mea

ce mă face sa caut

să mă rog, să aştept

găsind-o nu departe

la câţiva metri

în adâncul meu

îşi sădise iubirea

o fată drăguţă

semizeu.