Adiel Stefanescu

La fiecare umblet
să iau seama
glezna să nu-mi scrântesc
pe căi străine
să pun piciorul drept
pe orice stradă
să aflu adevărul
din ruine

Să te găsesc
la orice căutare
să-mi aflu adevărul
şi în vine
îmi bate inima
puţin mai tare
eu te găsesc acuma
din ruine

Îmi aflu adevărul
nu-i târziu
să-mi cercetez
mărunturile toate
te contemplez
chiar de e zi sau noapte
mă cercetez
şi sunt pe a Ta cale
iau calea adevărată
din ruine.

Răsturnat pe-o parte
îţi trec gânduri deşarte
pe care mintea
nu vrei să le ştie
sau să freamăte
deasupra capului tău
te adie vântul
uneori suflându-ţi crengile mai tare
eşti plin de putere
verdele îţi joacă prin frunze
şi trupu-ţi vibrează a nori.

Te-aş descrie din creion

dar aş avea doar forma

sau o poză aş căuta

dar aş avea doar culoarea

aş vrea să te am

să pot descrie mai bine

iubirea dintre noi

ce acum e absentă

e doar o imagine stridentă

în mintea mea

ce mă face sa caut

să mă rog, să aştept

găsind-o nu departe

la câţiva metri

în adâncul meu

îşi sădise iubirea

o fată drăguţă

semizeu.

Eu nu ucid vrăbii

peste sufletul lor

nu pot trece cu tăvălugul,

în aerul pe care-l respir

e loc şi de ele

familia lor m-ar condamna

şi cu mine-ar fi rele

am loc şi de vrăbii în lumea mea

în chibzuinţă şi răbdare le primesc

Eu nu ucid vrăbii

peste sufletul lor

nu pot trece cu tăvălugul.

Un drum spre Tine
a clădit Hristos
e-un drum de cruce
ce cerurile le-a deschis
n-aveam un altul
ca sa poata duce
intenţiile noastre-n paradis

şi-a suferit
şi a murit Hristosul
pe cruce ţintuit în locul meu
căci trebuia să moară
şi să ducă
mai mult de un popor
la Dumnezeu

El este Calea
azi spre libertate
te scoate din robie
dacă crezi
O, vino ! crede azi Cuvântul
fă paşi ca să-L urmezi

Căci El Te-a transforma
ca pe un înger
şi-un slujitor de foc
ai fi ţinut
eşti plin de pace-acum
în noul cuget
tu azi eşti liber
croit e noul drum.

Trupul tău frânt

păcatul meu mult

sângele-ţi jertfit

păcatul meu cumplit

Noi am murit, şi-am înviat,

noi ne-am unit

eu cu Tine-n mormânt

Tu mi-ai dat mâna

m-ai înviat

şi-s viu pe totdeauna.

11 05 2008

M-ai transformat
cu o sămânţă de-nviere
m-ai înviat din putrezirea mea
să simt că ochii mi-i deschizi
azi spre vedere
să ştiu că-n palmă
tu mi-ai pus o stea

Eu am murit cu Tine
O, Hristoase
Cu Tine-n putrezire, în mormânt
Mi-ai rourat o nouă dimineaţă
Tu ai murit,
şi astăzi eu sunt frânt

M-ai înviat
din bezna grea a nopţii
şi azi sunt alb
prin Cel ce-a zis :”Eu sunt”
Lumina Lui vreau să o am ca sfeşnic
aştept un cer,
ca şi un nou pământ.

03 05 2008

Pe cerul senin

lumina fiecărei stele

îmi arată cărarea;

e ceasul lor

al veghetorilor mei,

îmi aruncă scântei

pe ţărână,

sau chiar şi pe mare,

aprind totul

şi ard chiar paşii mei,

un ceas mai târziu

vin zorii,

fuseseră ei

veghetorii.

27 04 2008

La un muc de lumânare

Stam şi meditam şi eu

Mă gândeam la Isus Domnul

Cum a pătimit din greu

Dar viaţa nu s-a stins

Nici Călăuzirea-n sine

O grămadă a învins

Doar trei zile

Domnul nostru-i viu, etern

Nu putea să moară

A murit chiar pus pe lemn

Dar ultima oară

Şi va fi de mărturie

Pentru cei ce vin

Vor bea ei cupa iertării

Sau vor bea pelin.

22 04 2008

În Tine mă încred

când vin furtuni,

Văd valul cum creşte,

dar puterea nu-Ţi scade cu nimic,

eu plutesc pe ape

datorită Ţie,

Tu eşti acolo

dar şi aici,

când eu sunt vrednic

Tu mă ridici

Tu primu’-ai fost pe ape,

eu mă-ndoiesc

O creşte-mi puterea,

căci te iubesc.