Adiel Stefanescu

07 10 2009

m-ai apucat de-o aripă

Te ştiu

şi m-ai suit pe înc-o treaptă

viu

şi nu m-am plâns

deşi-mi venea să plâng

sunt mare de acum

mi-am spus în gând

ai aruncat spre mine

cu un tăciune-aprins

m-a aşternut în faţa Ta

învins

dar sunt înviat

am aripi bune de luat

doar pe Tine te las

să mă ţii de aripă.

29 09 2009

Ai furat un timp

din veşnicie

mi-ai creat destinul

l-ai împletit cu durere

tăcere

mi-ai spus că mă iubeşti

sus pe cruce

şi ştiu că Tu voieşti

eu nu cer

mi-ai spus că am murit

Tu primul

Te vreau de Tată

eu copilul

28 09 2009

mai mult decât frunze

vreau a-Ţi culege

un rod mai bogat

decât anul trecut

te vreau mai pe Tine

în fapt a Te ţine

mă zbat şi reiau

totul de la-nceput

…

am de cules şi fructe

şi roduri alese

din inima mea

pentru Tine Isus

iar roada ce-atârnă

pentru tine va merge

în cămările Tale

în silozul de sus

…

un fir de nisip

de aur curat

mulţumiri pentru rod

am uitat

aduc totul

mă aduc chiar pe mine

pentru anul acesta

pentru anii ce vin

eu aduc mulţumire

mă închin

…

şi mai vreau să îţi dau

pământeşti mulţumiri

pentru ce faci

din umila ţărână să crească

ne arunci colorat rod venit

din iubirea cerească

…

de plinătatea Ta

vreau să mă bucur

şi să culeg la rodul

ce mi-l dai

căci pâinea Ta şi sângele

sunt duhul

ce duc pe păcătoşi în rai.

18 08 2009

Fugărit de timp

m-aşez o secundă

foarte mişcătoare şi nesigură

m-alungă

e doar în trecere

din zi spre noapte

poartă cu ea o fundă

şi şoapte

ea ţine cu timpul

eu vreau veşnicia

În mână ţin două secunde

una îmi bate prezent

cealaltă vine

sunt două măsuri

la prezent

le trec şi nu trec

mă pătrund

2 06 2009

Şi poate c-am să fug o dată până-n cer

Pe urma unui înger

Să urc pe treptele veşniciilor

Şi să-mi iau sfinţenie pe nerăsuflate

…

Să nu gândesc nimic, doar să mă aflu

În ceruri noi, să tac vorbind un pic

Să nu am alt, dar să privesc spre Altul

Să-mi fac înveşnicirea, mă ridic

…

Dar nu-mi vrea cerul să-mi rămână cer

Că mai am de trăit un ceas sau două

Mă uit afară, e-norat sau plouă?

Pământul m-a-ncolţit, mă vrea napoi,

Cer sper.

Moartea a lovit în ţărână

A lovit pe cei doi în blestem

Au ieşit din Eden, şi o urmă

Lăsat-au pe piatră un semn

…

Un semn de păcat şi-amăgeală

De pietre să fie ucişi

Cei ce n-au lege, nici tocmeală

Căci legea dă în cei stinşi

…

Pe piatră se vede un sânge

E sânge de om şi divin

E Domnul Isus care plânge

În Ghetsimani luând paharul plin

…

Al doilea pământ străluci

Cum arde-n cuptor ce-i de preţ

Să ducă-n Eden mântuiri

Pierdute la ultimul preţ

…

Şi astăzi e viu tot pământul

Primind prin pământ ce-i ceresc

În rege se pleacă Cuvântul

Iar rugăciunile se împletesc.

21 05 2009

Să torni cu mine un cuvânt aş vrea

În valea umbrei morţii când m-oi trece

Pe întuneric Tu-mi fii candela

Adăposteşte-mă atunci când mi-este rece

…

Du-mă pe stânca Ta

Lumina mea să bată împrejur

Şi dă-mi Doamne ce numai Tu-mi poţi da

Afericeşte-mă şi dă-mi contur

…

Înmugureşte-mă Doamne cu gândul Tău

Povăţuieşte-mă cu dreapta Ta

Trimite-o rază în tot ce e rău

Desparte-n mine comete de stea

…

Şi tot pe-aci să vin, pe a Ta cale

Să mă sfinţesc cu umbletu ce-mi dai

Să-mi piară mărăcinii din picioare

Să cred din toate că m-ai dus în rai.

Din încăierarea sufletului cu lumea

au ieşit scântei,

răbufnea firea asupra Duhului

inima-mi căzuse împărţită.

Pofteau pe rând

tot ce mai rămăsese din mine,

mi-am spus :

eu trăiesc după legea lui Hristos!

El să domnească-n mine

nu mai vreau tot ce-i păcătos

nu mai vreau iar ruşine;

Şi atunci Hristos

mi-a trimes prin duhul lui

dragoste şi pace,

eram singur,

dar în mine

două forţe luptau

cine câştigă bătălia?

războiul a fost câştigat.

Prea mult, prea plin, sau prea divin,

e Duhul Sfânt din cer senin

ce dintr-o doară la un semn

coboară cel jertfit pe lemn,

să vină-n viaţă bucuros

locaşul celui păcătos,

să pună-n el un foc ceresc

să ardă tot ce-i pământesc,

păcatul cu a lui simbrie

să pună altă temelie?

Hristos! căci El este al nost,

de vrei pe lume un alt rost

nu este şi n-a fi sublim

prea mult, prea plin, sau prea divin.

5 01 2009

Când sunt pe drum

cu tine nu sunt singur

şi merg pe drum

aşa de liniştit

Tu mă învredniceşti

şi eu sunt vrednic

şi potolit,

Căci nu sunt singur

credincios pe lume

sunt mii de mii

ce credinţa o ţin

inima lor de viaţă-i

pentru Domnul,

şi sângele-i divin

tot curge pentru mulţi

ce vor să creadă

să vină-n slavă

după ce-au crezut

cu îngerii să propovăduiască

celor ce nu aud,

să vină cei neînsemnaţi

la Domnul

să vină după uliţi

cei poftiţi

căci au răscumpărare

chiar în moarte

ei sunt primiţi,

şi haine li se dă

cu preţ de sânge

plătite de Hristos cândva

să ne îmbrace cu neprihănire

în slava Sa.