Adiel Stefanescu

18 04 2008

S-a sfârşit totul cu noi

a umbrit începutul,

apocalipsul nostru

e Cuvântul viu

ce-a răsărit

în mulţi fii,

în multe vii,

el e cel ce răsare,

Sfârşitul.

2 III 2008

Vin rânduri de aur spre mine,
vreau să le ocolesc,
dar ele mă transformă
mă fac de aur,
sunt nemişcat
la sunetul lor,
la tropotul lor
iau aminte,
le dau drumul,
dar ele mă preferă,
mă ţin
să fiu de aur
divin.

Moartă lume
mă-ncurcă-n drum,
m-am împiedicat de cadavrul ei
mai alaltăieri,
şi m-ar fi vrut,
m-ar fi devorat,
m-ar fi atras în păcat,
sunt mort
pentru moarta lume
nicicând nu o să-mi placă
mirosul ei de hoit
m-a năpădit pe dată,
dar eu sunt viu
pentru Cel ce trăieşte
şi viu am să rămân,
las moarta lume
ca să plece
pe un alt drum.

20 II 2008

Am ferestre pe interior,
şi privesc la mine prin Cuvânt,
de sus mă-nalţă
să văd în sus,
mă văd pe mine
prin Isus,
sunt echipat
pentru lupta din slavă
atârn de plumb,
ştiu că sunt om,
de-aceea,
ţin capul sus,
şi nu-mi uit parola,
sunt liber
prin Isus.

9 II 2008

Mi s-a aprins lumina
este Domnul,
şi mântuirea mea
în fiecare ceas,
vroiam să tremur
dar nu aveam frică
de nici un rău
când a înaintat;
Şi când vroiau
să-mi devoreze trupul
căzut-au jos
şi nu s-au mai sculat,
acuma de-ar veni
chiar o oştire
ei nu mă bat,
căci inima mi-e bună
şi-ncrederea în El
nu s-a împuţinat;
Vreau să mă duc
cu Domnul
în a Lui casă,
să-i văd puterea
să mă minunez,
şi frumuseţea care-i stă alături
în al Lui cort
îl contemplez,
El doar,
mă va purta pe braţe
în necazuri
mă va acoperi
în cortul Lui
mi-a pregătit ca fortăreaţă locul,
în locul Lui
capul mi s-a-nălţat
peste vrăjmaşi
şi peste răi, de-a rândul,
laud pe Dumnezeu
ce-mi ştie cântul,
El să-mi asculte glasul
când îl chem;
Din inimă aud
caută-mi faţa,
şi eu la tine mă îndrept,
nu te ascunde
a mea mântuire
şi nu mă părăsi
la drumul greu,
Învaţă-mă cărarea Ta cea dreaptă
când duşmanii vuiesc,
nu-mi lua puterea dintr-o dată,
sunt şi ei oameni
dar asupresc
Voi fi cu Tine,
cu Tine-n bunătate
nădăjduiesc.

3 02 2008

Un sul de carte

mi-a dat veşnicia

cuvintele mi-au ars

tot ce aveam

mi-a luat păcatele

şi mi-a şters simbria

m-a înnoit cu totul

El, Hristos

…

azi nu mai merg

orbeşte pe-altă cale

urnit din loc

de vreun alt muritor

sunt drept

căci am la Tatăl judecare

astăzi sunt sfânt

căci a murit un Miel

şi plâng şi astăzi

pentru Cel ce-a dat

tot ce avea mai scump

sub soare

El, vina vieţii

poate să ţi-o ia

primeşte azi răscumpărare.

Mi-e dor de Scriptura cea sfântă
Din file pierdute pe drum
Acum regăsesc eu dulceaţa
Când Isus a fost încercat pe pământ

Atunci, El a fost doar un om
Căci doar Dumnezeu îi da Duhul
A risipit al negurii văi
Chiar înainte de a-şi da duhul

Tot, ne-a adus Isus veşnic din slavă
Şi tot a suferit aicea jos
Tatăl l-a condamnat la moarte
Pentru un păcătos

Şi s-a jertfit plin de iubire
Pentru cei orfani, neputincioşi,
Ofrand’ a fost de mântuire
Pentru cei păcătoşi

M-a mântuit pe mine de păcate
Şi tu poţi astăzi să fii mântuit
Primeşte mântuirea ca ofrandă
Atinge-te de Isus, fii iubit !

22 01 2008

Mântuire primită de la Domnul
este moştenirea noastră-n veci de veci,
am fost robi
dar Făcătorul
nu ne-a mai lăsat pribegi

‘Câteva minute Te-am lăsat’
şi ne-ajunge timpul părăsirii
Eu te-am auzit când ai oftat
Plin de dragoste Te-am luat când erai singur

Căci al nostru Făcător nu ne mai lasă
Nicidecum nu ne mai dă ruşine
Iarăşi de nevastă ne va lua
Atunci vom fi bine

Pot să fugă munţii în câmpie
Dealurile să se facă munţi
Cred într-o iubire foarte vie
Cred într-Unul că va face mulţi.

21 01 2008

Mărim Numele Tău

O Doamne

Pe Tine te strigăm

de două ori

proclamăm a Ta minune

noi ne judecăm,

şi Tu judeci

tot la timp

toate tremure pe glie,

iar noi contratimp

Nu vă înălţaţi prea tare

tot se vede-n cer

nu vorbiţi iar cu mândrie

Înălţat e El

Poate- apusul sau pustia

să vă dea-nălţare?

Pe pământ nu cunosc altul

drept la judecare

El ridică şi coboară

peste cei răi toarnă vin,

şi îi ameţeşte-n dată

cu acest pelin

Eu voi lăuda pe Domnul

şi-o să spun la toţi

pe neprihăniţi în slavă,

pe cei răi la morţi.

12 01 2008

Înnotai în Atlantic

Cu braţele-mi vânjoase

din val în val

mă afundam

şi sus mă suia altul

cu pieptul sus

ca la armată

stângu, dreptu

sus, jos,

încercai Atlanticul

dacă mă ţine

şi mă boteză

de mă bucură cu valurile lui,

mai boteza şi pe alţii,

eu mai obosit

am ieşit

el continua ca la armată

sus, jos.