***

24 08 2019

ard cerurile

de nerăbdare c-ai să vii și tu

dar tu te lăsai prins în calcule

în pânze de păianjen

încorsetându-te în păcate

mici și mari

c-așa a fost de când e lumea

și nu există alternativă

fiindcă lumina îți deranjează

ochii obișnuiți în întunericul

ce nu se vede doar din exterior

 

hai afară omule

hai afară

de vrei să vezi împărăția

dar ție nu-ți păsa deloc

nici chiar de focul cel veșnic

tu făceai doar calcule

că doar s-o termina și iadul

iar eu aici ziceai vreau să trăiesc

neștiind că mai aveai o ultimă secundă

***

19 08 2019

veșnicia s-a scurs

prin ochii necredinței tale

cu inima crăpată ca un ulcior

spart din zbaterea în mâinile Olarului

pierzând menirea de a fi folositor

neținând seama că pământul e rotund

iar ochii Săi de foc în lut pătrund

 

o lungime de cerc și vecia se-nvie

risipește-te și tu

pe drumul spre împărăție

 

***

într-o lume a morților

am fost aruncat ca o lepădătură

ca unul care împărtășeam

aceleași valori

scăldându-mă în putrefacție

fără să-mi pese

dacă există viață sau nu

pe o scară a valorilor

de la unu la zece

n-am primit nici o notă

pentru că morții nu se numără

 

până când m-a tăiat pe inimă

o evanghelie

și din rădăcina morții

a ieșit un strop de viață

am fost scăldat într-un sânge de Miel

și de-abia m-am născut

de-atunci sunt numărat și eu

de Cel ce ne numără pe toți

noii născuți

 

***

31 07 2019

trag după mine gânduri

secunde de veșnicie

luminate de focul vremelnic

al vreascurilor lumii acesteia

reținând în toiul nopții

un chip angelic

ce-ți stăruie în sângele

din inima tot mai pulsândă

până -n punctul în care

te vei vărsa cu totul

în uitare

și te vei trezi într-o altă seară

cu un nou foc

statornicindu-ți un chip

ce-ți părea așa cunoscut

un deja-vu al timpurilor noastre

obișnuința clipei

de a se naște și muri deodată

lăsând în inimă

cicatrici de durere

de dorul frumosului

***

din celulă de fagur

adânc în privire

zăresc o licărire de aur

 

nu-mbogățește nu descântă

doar satură încântă

fericește

 

întâlnire la prima

cu ochii bulbucați ai papilelor gustative

într-o reală dorință

de a se mântui în culmea gustului

atingându-se

***

30 06 2019

trece apa prin mine

și mă purifică

îmi trece cuvântul prin inimă

și se sădește în solul ei

trece vântul prin casa mea

și se adăpostește insuflându-mă

 

de-atunci caut uscatul

mă smulg din rădăcini

și mă culc prin vecini

ca să arăt ce rebel sunt

eu și carnea mea

 

moare ultima speranță ce învie

și mă-nchiriez singur pentru simbrie

***

28 06 2019

un cer aș îndrăzni să cer

din cer mi-aș dărui lumină

mi-e sufletul plăpând stingher

și ține-n spate-un pumn de tină

 

nu moare-n mine ultima scânteie

în forme noi răsare un lăstar

iar gândurile ce mă-îneacă-n ele

le pun în seama unui grădinar

 

iar vise nesperate mă ascund

în univers pe nicăieri în lume

sunt eu și înc-un înger ce nu l-am cunoscut

doar o visare-amară că n-am putut să-l fulger

***

20 06 2019

împleticită o idee

își caută cărarea dreaptă

se-mbulugesc toți învățații

să stoarcă piatra ce dă apă

e libertate în gândire

și apele se-ntorc în ape

nu orice piatră este stâncă

nu toate stâncile au ape

comunicarea este sfântă

iar cheia este ruga-n toate

în echilibrul judecății

și-n frângerea ce-o află-n tine

Hristos Izvorul se revarsă

spre moartea ce-a ajuns o castă

***

18 05 2019

iertarea e ca somnul

te trece într-o altă lume

biruință prin pătrundere

pătrundere generând durere

cu lepădare de sine

pleci la vânare de rubine

o lume uitată de mulți

ca o suliță să te ascuți

să poți pătrunde prin mulțime

câștigând ultima redută din tine

***

te-ai dres la glas

și mi-ai vorbit pe nas

c-ai zis că tu ești mai special

că pe gură vorbește toată lumea

te-am crezut francez

nu după intonație

ci că semănai cu turnul Eiffel

vezi nu mai mânca din vârf semințe

că umpli toată Europa cu coji

« Older entries