***

am căutat învierea

la doi paşi de mine

era aşa departe

şi aşa ceaţă

unii spun că ar fi fost dimineaţă

o îndoială strecurată

de prea multe morminte

era iarnă

anotimpul când înfloresc toate

un bob de nu ştiu ce

a răsărit pe lângă mine

în inimă

şi s-a spart de înviere

şi de-atunci îl samăn şi eu

pe Isus

să se spargă şi alţii

că poate din cioburi

încolţeşte mai bine

răsăriţi-vă şi ţineţi

de-nviere

Publicitate

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: