în amintirea Tatălui meu
21 01 2014
ai lăsat pământu jos
pentru o stea
ți-a promis-o Dumnezeu cândva
și te-ai dus pe amurgite
ca s-o iei
până-n cer ce presăra scântei
și-ți va fi de moștenire
și răsplată
doru-n noi
al tău dor s-a sfârșit
era iarnă
a-nceput să ningă peste tine
cu veșnicie
și ce frumos
că ea te-a-nvăluit
surprindere
generală surprindere
și peste toate
o lacrimă de fiecare
erai la gura de rai
și n-am vrut
să deranjăm sărbătoarea
așa c-am strâns lacrimile
în burduful lor
E la izvorul cu apă vie !
cântai o cântare
ce aici nu se știe.
Adiel Stefanescu 
Lasă un răspuns