***

în amintirea Tatălui meu

21 01 2014

ai lăsat pământu jos

pentru o stea

ți-a promis-o Dumnezeu cândva

și te-ai dus pe amurgite

ca s-o iei

până-n cer ce presăra scântei

și-ți va fi de moștenire

și răsplată

doru-n noi

al tău dor s-a sfârșit

era iarnă

a-nceput să ningă peste tine

cu veșnicie

și ce frumos

că ea te-a-nvăluit

surprindere

generală surprindere

și peste toate

o lacrimă de fiecare

erai la gura de rai

și n-am vrut

să deranjăm sărbătoarea

așa c-am strâns lacrimile

în burduful lor

E la izvorul cu apă vie !

cântai o cântare

ce aici nu se știe.

Publicitate

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: