Adiel Stefanescu

26 04 2015

și vorbele mele dor

străpung în suflet

ca o sabie

și știu că durerea există

și-n sufletul celuilalt.

aceeași durere

ce pe mine mă face să suspin

trupul tresare între lovituri

inima a rămas fără replică,

lupta este

cine între cine și cum lasă

te-a ucis

nu ucide la rândul tău

așteaptă-ți învierea

și bagă sabia-n teacă.

19 08 2014

Te recunosc

pe Tine te recunosc

după semnul din inimă

ce mi l-ai lăsat

se vede

și dinafară

inima vorbește de-ale ei

adică ea-i cu sângele

ne amestecasem

sângele de la doi morți,

am rupt tăcerea

și Te-am declarat viu

erai, da erai

în cotloanele inimii mele

făceai curățenie

în camera de oaspeți

și ai rămas

ai rămas ca un semn

Tu, într-o inimă.

16 08 2015

durerea nu mă lasă

să întrevăd nădejde

parcă aș fi la sfârșit

într-o vreme de trecere

aș vrea să pășesc dincolo

dar nu am așa putere

gândind vorbeam de unul singur

încât toată asistența a amuțit

durere și iar durere

dacă vrei să fii diferit

încearcă câteva licori de infinit

voi spune da la tot ce mi-e spre bine

nu contează ce formă iau când sunt topit

de vrere mi-e o nuanță de infinit

se zbate sângele ca-ntr-o butie plesnind

dar iubirea se-ntrevede revenind

nu e, nu e sfârșit de cale

e doar un răsărit de încercare.

18 08 2015

mi-ai spulberat libertatea de a păcătui

prin vântul care mișcă orice inimă

îmblânzit din neîmblânzit

am început alergarea de dimineață

știind că mai pe seară voi muri

am făcut câțiva pași înceți

știind că tu nu mă disprețuiești

și am rămas cu semne

erau semnele credinței sau necredinței

în urcuș spre cer

poate m-am smuls de Tine

de aceea cu dragostea Ta

revino la mine.

19 08 2015

semne

înțelesuri ascunse

priviri izbite de neînțelesuri

comori nedezgropate

din lipsă de vlagă a omului

nu se poate se spune

nu se mai poate

se aduc probe din comoară

pentru cei ce-au descoperit Împărăția

vă mișcă picioarele

dar inima rămâne nemișcată

trist c-ați stat pe o comoară

și-ați dat dovadă de nevedere

cu toate că v-ați uitat de două ori

dac-ați fi orbi păcate n-ar fi

dar rămâne o poticneală

o transpirație de mânie ascunsă

de ce ați vrut să mă omorâți

se-aude, de ce ?

stați prost cu interioru

albi la față și trup

gata oricând pentru o ședință foto

priviți în față credința

adevărul așteaptă să fie chemat pe nume

să vină schimbarea să vină

primiți azi din cer o lumină

nu-n voi nu stă-n voi mântuirea

Creatorul e neprihănirea.

20 08 2015

rămân în timp

departe de Cel ce rămâne Același

anii mei se vor sfârși-ntr-o zi

dar va veni o clipă

ce va dura o veșnicie

sunt veșnic

dar dependent

sunt neînsemnat în lume

dar cu valoare-n ochii Lui

timpul se schimbă

eu mă transform

Cred în Cel ce este

cred totul

nevoit să mai rămân aici

întăresc stâlpii minții

ce se consolidează în Cuvânt

sub formă de lacrimi

îmi curge pe-obraz pocăința

trecând pe la mine

un trecător cunoscut inimii mele

îmi aduce iertarea

și rămân rușinat

c-am lovit într-un prieten și Împărat

iar iertarea Lui

poate șterge vina orișicui.