16 08 2015
durerea nu mă lasă
să întrevăd nădejde
parcă aș fi la sfârșit
într-o vreme de trecere
aș vrea să pășesc dincolo
dar nu am așa putere
gândind vorbeam de unul singur
încât toată asistența a amuțit
durere și iar durere
dacă vrei să fii diferit
încearcă câteva licori de infinit
voi spune da la tot ce mi-e spre bine
nu contează ce formă iau când sunt topit
de vrere mi-e o nuanță de infinit
se zbate sângele ca-ntr-o butie plesnind
dar iubirea se-ntrevede revenind
nu e, nu e sfârșit de cale
e doar un răsărit de încercare.
Adiel Stefanescu 
Lasă un răspuns