Adiel Stefanescu

e târziu

an nou prea nerăbdător

ca să vină,

anul ăsta se-ncăpățânează

nerenunțând la câteva ore

ce-l țin încă în viață,

vrem să avem dovezi

c-am trăit

până-n ultima clipă

c-am petrecut până acolo

unde se poate petrece

că am făcut cu mâna

la ce-a rămas în urmă

și poate am fi vrut

ca noaptea de revelion să rămână

cine ne va aduce

veșnicia vânată

să rămânem într-un an

ce nu se trece niciodată

la sfârșit de an ne-ntâlnim cu urări

prinși în ale vieții sărbători

și Viața rămâne se știe

un an o viață o vecie.

28 12 2015

ce greu e să fii poet !

să-ncerci să aduni cuvintele

imaginile să le construiești

pe rânduri

să-ți dai seama că rostirea

ți-a crăpat buzele evadând necontrolată

că nu mai ai expresiile

ele au fost imprimate

ai fost golit de ele

neuronii tăi doar au cărat cuvinte

de la Cel ce ți-a pus gânduri în minte

sunt doar un coridor

pe care se-nghesuie silabe

legate ca-ntr-un șir oarecare

le voi deschide ușa

pronunțându-le prezența

pe coale.

27 12 2015

oare ce fruct oprit am dorit ?

ce pom am fixat cu privirea ?

dându-i târcoale inspirând din aer

mireasma fructelor abia pârguite

fără ajutor de data asta

am lăsat liberă trecere

între inima mea și avertizarea Lui

îndoiala a apărut ca o fantomă

în toiul zilei

spunându-mi : – n-ai să mori

e doar un fel de-a fi de-a stăpâni

fără tăgadă că nu vei muri.

și-am luat înfigându-mi dinții în moarte

m-a mușcat păcatul

m-a-nșelat Necuratul

și-astfel toată istoria

se opri în plâns.

întuneric peste toate așteptările

și neașteptările celor rămași

nu din atracție ci din profeție

Lumina se-arătă pe-a noastră glie

urăsc păcatul ce mi-a dat rușine

născut din Duhul

lupt pentru sfințire.

20 12 2015

raze de lumină

încălzesc trupul meu de tină

și viață dau

și totul vine la vedere

rostul luminii e-n priveghere

și plăcută-i lumina

care ține în viață

bucură-te de-a Domnului povață

lucrează azi cât încă este ziuă

când cu putere soarele-i pe cer

răscumpără din vreme

vremea trece

strânge comori de-acelea ce nu pier

sfințește-te-n Cuvânt

trăiește-n fapte

rămâi statornic în credința ta

căci va veni o vreme de răsplată

în moștenirea Lui când vei intra

nu suntem singuri

ce e-n noi rămâne

trăiește viața ca un început

în fremătarea Duhului fii rază

în neputința trupului din lut.

19 – 20 12 2015

răzbunare

nereușită iertare

aprinse discuții

luări de poziții

armat până-n dinți

trezești trecutul din morminți

împroști cu noroi pe cei sfinți

ura îți dă pe față nevederea

împiedicându-te -n resentimente

dorințe de a fi și de a spune

nerenunțând la faimă și renume

te-ncearcă răul

să se-nfiripe vrea

de sol având chiar inima ta

în grădina inimii

sădește iertarea

și lasă Celui ce-a zis :

– a Mea e răzbunarea.

04-05 12 2015

ce-aș putea face să te răsgândești

tu îmi zâmbești

aș tresări

la fiecare încercare -a ta de a vorbi

presărate dorințele dau năvală

să-mi iasă prin gesturi afară

un surâs de Decembrie te-apucă pe tine

îmi șchioapătă un picior

crezând că râzi de mine

nutresc iubirea de tine pe toate fețele

și poate-aș fi în stare în timp

singurătățile mele s-ar aduna

pe lângă prezențele tale

calde ca la un foc de tabără

îmi trântești o privire cu-o jumătate de pleoapă

felul meu de a fi pe jumătate te-ngroapă

trepte spre tine încerc să urc

parcă aș fi la înălțimi divine

intenția mea rămâne-n suspans

o inimă două inimi una singură

fii atât de darnică încât să primești

gânduri nedevenite cuvinte

privirile mele chipul tău să-ți alinte

fă un pas cu mine ia cadența

și în nespusele inimii

spune un da certitudinii

unește cu vrerea-ți două lumi

cu gânduri dinspre mine curate

primește ca dar nestemate

în acest anotimp de ger

prinde acest gest învăluit în mister

nimic nefăcând da-ntr-o smucire

nutream către tine un sentiment de iubire.

02 12 2015

înapoi nu voi merge

descrescând decriptând

lăsând neînțelesul să crească

și nici nu-mi pasă dacă crengile lui

vor crește pe rând sau pe sărite

las haosul să-și instaureze ordinea lui

rămâne să luăm în calcul

fiecare rostire fiecare privire fiecare gândire

că l-am văzut pe el evoluatul

cum păștea gândul haotic printre mărăcini

repetând cu voce tare și convins

evoluție Domnule, evoluție !

16 11 2015

se pune prea mult praf

pe picioarele noastre

de când umblăm încolo încoace

evanghelia pe cale rostind semănând

așteptând pe Domnul

care vine curând,

nu ne place blestemul

de ocară să facem

când cei răi ne refuză

rechemarea la pace,

se face praf

dar împotrivă nu vrem să scuturăm

și-n locul focului cel veșnic

le schimbă Doamne inima de fier

suflă cu vânt din cer

alungă praful să plece

vremi de har să înceapă

schimbă inimi Doamne

înainte de judecată.

16 11 2015

regrete n-ar fi

de nu ai fi strangulat

gândurile inimii

în alb roșul uscat

de mine trage seva

să fiu verde și fluid cumva

nerostit

culeg rodul pârguit

în inima necoaptă și roșie

albastrul nu-l mai pot visa

îl trec cu certitudine

și rămâne

de luat atitudine.

15 11 2015

rămânere

mișcare de pași nesupunere

transformare

veșnicia-n alergare

tremur cutremur inima-njghebată

un suflet cu ținta ratată

pierdute alergarea și scopul

pierduți pe drum

la tăiere de cale

veșnicia era-n mâinile tale

în căderea de luceferi

ești și tu

de moarte lovit

când ai mușcat

condamnat la țărâna

din care ai fost luat

și ia țărână în gură

și plânge ușor

ai lovit în al tău Creator

ia durere în tine și ține

poate-n plânsul agoniei tale

vor răsări rubine

sau ceva mai frumos

poate perle

un sânge nobil îți curge prin vene

rămâi cu El când a rămas

singur în al durerii popas

suferind și murind

iar în a treia zi

din mormânt răsărind.

Ne-apropiem cu îndrăsneală de Hristos

și fi-vom ca și El cerești luceferi

lumină din lumină luminând

căci voia Lui e în supunere

petrecere în netrecere

rămânere.