septembrie 2015
insomnii neînsemnate insomnii
adună nopți de care nu mai știi
și călărești pe gânduri
până se crapă de o altă zi
nu speri și nu mai vrei să speri
labirint învelit în mister
curge viața pe capul tău
în fire albe adunând agonia
încerci și-nțelepciunea și prostia
ca și cum ai fi primul.
rămân trei variante numai una
teama rămâne sau nu
înțelepciunea curge sau s-a isprăvit
cu capul sus sau cu inima
privind împărăția care nu se vede
aștepți cu speranța operată de inimă
și crezi îndoindu-te în același timp
că într-o zi Hristos te va întreba
dacă de boală vrei a renunța
și spui că anormal e cerul
pământul se odihnește în apele lui
numai că ție nu-ți plac apele vindecării
până-ntr-o zi când se va spune :
unde-i cel vindecat ?
Adiel Stefanescu 
Lasă un răspuns