Adiel Stefanescu

27 09 2015

ne-nșelăm singuri

suntem înșelați deșelați

ca robii egiptenilor

ce aveau de toate printre cărămizi

avem toți câte un loc al Egiptului

sădit în inimile necredincioase

și răspundem cu emfază cui ne întreabă

noi n-am fost niciodată robii nimănui.

terminată în 05 02 2016

netrebnicia mea îți iese-n cale

e tot ce am dar vreau să-ți aparțin

dă-mi altă-nțelepciune, altă stare

să pot să mă aduc să mă închin

…

trecere-n netrecere cu Tine

am de gând cu tot negândul meu

prostie nebunie în cuvinte

m-ar da de gol că nu sunt greu

…

o strajă poți veghea să fii albastru

de cer ținându-te cu două mâini

în revărsatul zorilor să-nvingi un astru

și binecuvântat să fii pe veșnicii.

11 09 2015

urmele pașilor mei s-au întrerupt

am căutat disperat

crezând că mi-am schimbat încălțămintea

strigau spre mine străzile

că nu le mai folosesc și sunt pustii

trecusem în tabăra celor vii

și de aici eu nu mă port

ci sunt purtat

mă aflam pe brațe de-Împărat

11 09 2015

Spune-mi tu omule

din ce material ai fost făcut ?

mâinile cui ți-au format chipul ?

spune-mi ce duh te-a înălțat

de-ai fost pus mai presus de toate?

cum de-ai învățat să vorbești

după repetiții nenumărate nereușite neînsușite ?

cum ai reușit să vezi după somn

ajutorul hărăzit ?

spune-mi căderea cum a urmat ?

doar erai singur împărat

și chipul și asemănarea le-ai păstrat ?

am căzut și eu și mi-e rușine

m-am privit după cădere în Cuvânt

și un gând m-a îmbiat din cerul sfânt :

– semănăm,Eu Dumnezeul sunt

oglindirea de la mine-o ai

ți-am redat dreptul de-a fi în Rai

am sacrificat din Mine pe Calvar

primul rod fiind chiar un tâlhar.

să spun mai mult ?

dar tot sărac rămân

vorbele-s puține și oricum

neajuns găsesc în ele toate

Doar Cristos oferă astăzi libertate.