04-05 12 2015
ce-aș putea face să te răsgândești
tu îmi zâmbești
aș tresări
la fiecare încercare -a ta de a vorbi
presărate dorințele dau năvală
să-mi iasă prin gesturi afară
un surâs de Decembrie te-apucă pe tine
îmi șchioapătă un picior
crezând că râzi de mine
nutresc iubirea de tine pe toate fețele
și poate-aș fi în stare în timp
singurătățile mele s-ar aduna
pe lângă prezențele tale
calde ca la un foc de tabără
îmi trântești o privire cu-o jumătate de pleoapă
felul meu de a fi pe jumătate te-ngroapă
trepte spre tine încerc să urc
parcă aș fi la înălțimi divine
intenția mea rămâne-n suspans
o inimă două inimi una singură
fii atât de darnică încât să primești
gânduri nedevenite cuvinte
privirile mele chipul tău să-ți alinte
fă un pas cu mine ia cadența
și în nespusele inimii
spune un da certitudinii
unește cu vrerea-ți două lumi
cu gânduri dinspre mine curate
primește ca dar nestemate
în acest anotimp de ger
prinde acest gest învăluit în mister
nimic nefăcând da-ntr-o smucire
nutream către tine un sentiment de iubire.
Adiel Stefanescu 