Adiel Stefanescu

e târziu

an nou prea nerăbdător

ca să vină,

anul ăsta se-ncăpățânează

nerenunțând la câteva ore

ce-l țin încă în viață,

vrem să avem dovezi

c-am trăit

până-n ultima clipă

c-am petrecut până acolo

unde se poate petrece

că am făcut cu mâna

la ce-a rămas în urmă

și poate am fi vrut

ca noaptea de revelion să rămână

cine ne va aduce

veșnicia vânată

să rămânem într-un an

ce nu se trece niciodată

la sfârșit de an ne-ntâlnim cu urări

prinși în ale vieții sărbători

și Viața rămâne se știe

un an o viață o vecie.

28 12 2015

ce greu e să fii poet !

să-ncerci să aduni cuvintele

imaginile să le construiești

pe rânduri

să-ți dai seama că rostirea

ți-a crăpat buzele evadând necontrolată

că nu mai ai expresiile

ele au fost imprimate

ai fost golit de ele

neuronii tăi doar au cărat cuvinte

de la Cel ce ți-a pus gânduri în minte

sunt doar un coridor

pe care se-nghesuie silabe

legate ca-ntr-un șir oarecare

le voi deschide ușa

pronunțându-le prezența

pe coale.

27 12 2015

oare ce fruct oprit am dorit ?

ce pom am fixat cu privirea ?

dându-i târcoale inspirând din aer

mireasma fructelor abia pârguite

fără ajutor de data asta

am lăsat liberă trecere

între inima mea și avertizarea Lui

îndoiala a apărut ca o fantomă

în toiul zilei

spunându-mi : – n-ai să mori

e doar un fel de-a fi de-a stăpâni

fără tăgadă că nu vei muri.

și-am luat înfigându-mi dinții în moarte

m-a mușcat păcatul

m-a-nșelat Necuratul

și-astfel toată istoria

se opri în plâns.

întuneric peste toate așteptările

și neașteptările celor rămași

nu din atracție ci din profeție

Lumina se-arătă pe-a noastră glie

urăsc păcatul ce mi-a dat rușine

născut din Duhul

lupt pentru sfințire.

20 12 2015

raze de lumină

încălzesc trupul meu de tină

și viață dau

și totul vine la vedere

rostul luminii e-n priveghere

și plăcută-i lumina

care ține în viață

bucură-te de-a Domnului povață

lucrează azi cât încă este ziuă

când cu putere soarele-i pe cer

răscumpără din vreme

vremea trece

strânge comori de-acelea ce nu pier

sfințește-te-n Cuvânt

trăiește-n fapte

rămâi statornic în credința ta

căci va veni o vreme de răsplată

în moștenirea Lui când vei intra

nu suntem singuri

ce e-n noi rămâne

trăiește viața ca un început

în fremătarea Duhului fii rază

în neputința trupului din lut.

19 – 20 12 2015

răzbunare

nereușită iertare

aprinse discuții

luări de poziții

armat până-n dinți

trezești trecutul din morminți

împroști cu noroi pe cei sfinți

ura îți dă pe față nevederea

împiedicându-te -n resentimente

dorințe de a fi și de a spune

nerenunțând la faimă și renume

te-ncearcă răul

să se-nfiripe vrea

de sol având chiar inima ta

în grădina inimii

sădește iertarea

și lasă Celui ce-a zis :

– a Mea e răzbunarea.