31 01 2016
Ne-am întâlnit între niște pereți
mai mulți de patru
neuronii s-au pornit
să ude scalpul
și-am pornit să aruncăm cuvinte
cu limba târâș
vorbind de copii și de cățeluși
schimb de idei
și cuvinte de dor
nostalgici ne-am strâns
ca-ntr-un foișor
nenimerite cărți nealese
prea grele
lăsând în ne-ncercarea noastră
amprente pe ele
în discuții cu patos
de ce-a fost bună-zi
intuind înc-o vreme
când vom reveni
și ce bine ne-am strâns
reuniți ca și unul
nevederea se uită-n
întâlniri ca și asta
și tăcerea e glasul
când vom cere o alta.
cu atâtea capete prea luminate
le-am adus la Seneca
ca să le poarte
și-un popas, o gură de ceai
și-o respirație
ne-am destins și-am desprins
câteva cuvinte de inspirație.
Adiel Stefanescu 