accesul spre lumea Lui ne încântă pe fiecare. Ne stârnesc curiozitatea lucrurile ascunse, lucrurile care aparțin lui Dumnezeu. Comprimăm ideile, cuvintele, în versuri alambicate, făcându-le de necitit, urmând abstractul în lumea lui, cu pretenția naturalului și firescului de a fi accesibili, nu fără efortul de a degusta negrul pe albul paginii. Trădând lumea noastră ne regăsim de multe ori fugiți în lumea Lui, fascinați de călătorie, asumându-ne impresii sub sărăcia expresiilor, cicatrizând starea de a fi pătruns o lume, sau nelume ce alertează ceea ce nu izbește ochiul; priviri în gol privind la împărăție într-o nouă deprindere de a lăsa urme după noi.
Adiel Stefanescu 