20 02 2016
un zid se înalță
între mine și neputința de a fi
sar înlăuntru dorințele și avântul
către nepătrunsul vieții de-apoi.
oare ce sunt
zbaterea dinspre ce înspre ce tinde ?
flacăra arde
o mie de scuze pentru când
mi-am permis să nu ardă
lăsând loc doar de cenușă și scrum
pe care parte a vieții mă aflu ?
ard altarele
cu jertfele obișnuite cu păcatul
numai lumea cu-ncăpățânare
se pietrifică
doar focul ar mai putea curăți
gunoiul din gunoiul acesta
starea de bine ar fi regretul
lăsându-ne mânați
în duh de ascultare
doar Unul poate a conduce
în spiritul Cărții ce nu poate trece
mărturia de creștin
rămâne dincolo de senin;
să ardă în tine focul înainte de iad
cuprinzând în tine locul
cel mai prielnic pentru răsad
în ezitarea de-a rodi inima
cedează în bătaia vântului de sus
deschizând toate camerele
și făcând una
predând-o ‘n stăpânire lui Isus.
Adiel Stefanescu 