09 03 2016
străini am fost de Dumnezeu
când rătăceam pe altă cale
cu sufletul pustiu și gol
tânjind după cerești izvoare
pătrunși prin loc de nepătruns
cu piepturi falnice, vânjoase
o inimă cu sânge curs
resuscitând poveri de oase
un tremur nesincronizat
ne copleșea peste măsură
fior de trai neprevăzut
schimbând un sentiment de ură
din nelaloc la locul ei
inima se-ntărea în sine
de-acum ogor desțelenit
rodind în spice de iubire.
Adiel Stefanescu 