aprinzându-se un pai
verde necopt
era lumea din care plecai
fără de revenire, mort
cu fața întoarsă spre răsărit
durut început de mântuit
silabisind Cuvântul
mă creiona vântul
eu sunt una din oale
frământată de mâinile Tale
strălucind în mine nisipul
ca-ntr-o oglindă
îmi modelai chipul
netrecând dintr-o parte în alta
m-ai poleit cu aur
și gata.
Adiel Stefanescu 