***

aprinzându-se un pai

verde necopt

era lumea din care plecai

fără de revenire, mort

cu fața întoarsă spre răsărit

durut început de mântuit

silabisind Cuvântul

mă creiona vântul

eu sunt una din oale

frământată de mâinile Tale

strălucind în mine nisipul

ca-ntr-o oglindă

îmi modelai chipul

netrecând dintr-o parte în alta

m-ai poleit cu aur

și gata.

Publicitate

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: