Adiel Stefanescu

tresar la orice pretenție de-a fi

și nu gândesc doar la cele ce sunt

la orice moment

mă intersectez cu nebănuite

prezențe existențe

dând prioritate pe rând

la toate

toată existența se consumă

numai Dumnezeu rămâne

întreg și în măsură

aceeași măsură din toate timpurile,

am plănuit o excursie

la locuința Lui

la muntele Lui cel sfânt

vreau să-L surprind

singur în tabără.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

ce e iubirea ?

Te-am întrebat și m-am ascuns

ce e iubirea ?…

am găsit un răspuns

iubirea-i venire

când toți au plecat

plecați au rămas resemnați

ce e iubirea ?

iubirea e cruce

e rostul mormântului

înainte de înviere

e jertfa ce aduce…

tăcere

ce e iubirea ?

e-mpărtășire

trupul și sângele în împărțire

ce e iubirea ?

e mărturisire

iată că vine cu norii

El este Mire

ce e iubirea ?

e locuire

voi fi cu ai mei

acolo sus în mărire

și cel ce-a slujit

va avea bucurie

iubirea rămâne,

nemurire.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

ce trec umbrele pe lângă mine

așa în fugă ?

suntem în secolul vitezei

toată lumea se grăbește

spre ce ?

dar umbra timpului fuge și ea

spre unde ?

am rămas de unu singur

cu umbra-mi plângând de una singură

sunt singurul care trage de timp

poate doar așa

îi va sta umbra în loc.

 

prezență deșartă

ființa mea poartă

trăind în răsvrătire

urmând în pornire

tot ce e firesc

semănând a țărână

un vas nelucrat

al cărui spirit a plecat

cerul părăsit

și lăsat într-un colț

tresărind la tragere de sorți

alegere de bună seamă

de bună voie

ce hrănești te robește

sau te slobozește

deprinderi se strâng într-o faptă

ce te înalță, sau mai puțin

trăiește în Duhul o viață

o alergare în porții de-o zi.