Adiel Stefanescu

ce trec umbrele pe lângă mine

așa în fugă ?

suntem în secolul vitezei

toată lumea se grăbește

spre ce ?

dar umbra timpului fuge și ea

spre unde ?

am rămas de unu singur

cu umbra-mi plângând de una singură

sunt singurul care trage de timp

poate doar așa

îi va sta umbra în loc.

prezență deșartă

ființa mea poartă

trăind în răsvrătire

urmând în pornire

tot ce e firesc

semănând a țărână

un vas nelucrat

al cărui spirit a plecat

cerul părăsit

și lăsat într-un colț

tresărind la tragere de sorți

alegere de bună seamă

de bună voie

ce hrănești te robește

sau te slobozește

deprinderi se strâng într-o faptă

ce te înalță, sau mai puțin

trăiește în Duhul o viață

o alergare în porții de-o zi.