experiență deplină îmi spui
și lași gândul
să umble haihui
te prinzi cu totul
de ce știi, de ce ai
nu te mai mișcă
nici o pildă de rai
n-ai mai săpat semănat în grădină
toate cele bune suspină
înnecate în buruieni
și-așteptând un cules
trăindu-și menirea
în al lor univers
trezește binele
fă pământul negru
să-ți poată promite rod destul
fă cinci pași deodată
câte unu-i de-ajuns
ucide viața-n planta blestemată
nu-i târziu, nu-i prea mult.
Adiel Stefanescu 