masca feței inimii abandonată
ălălalt adevăr mă durea deodată
răspunzând cercetării din cuvântul ce plânge
totdeauna frângând ce nefrânt m-ar înfrânge
urnind răul din loc petrecându-l afară
risipind îndoiala ce îmi pare bizară
inima slobozită prin cuvinte ce-nvie
siguranța ce trece de-aici în vecie
iertare se simte în semnele Lui
relegând fiu pierdut de un tată
elan spre cer fără de judecată
Adiel Stefanescu 