acrostih – „mărturisire”

masca feței inimii abandonată

ălălalt adevăr mă durea deodată

răspunzând cercetării din cuvântul ce plânge

totdeauna frângând ce nefrânt m-ar înfrânge

urnind răul din loc petrecându-l afară

risipind îndoiala ce îmi pare bizară

inima slobozită prin cuvinte ce-nvie

siguranța ce trece de-aici în vecie

iertare se simte în semnele Lui

relegând fiu pierdut de un tată

elan spre cer fără de judecată

Publicitate

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: