Adiel Stefanescu

viață ascunsă în corpuri

mișcând locul fiecăruia

făcând din obișnuință

o neregulă neînvățată

viața devine greoaie

tot mai mult oprindu-se

la marginea de sus a morții

Tu Doamne ai biruit moartea

de-atunci ai poruncit vieții

să se-mpartă printre noi cei morți

am înviat împreună

cu cuvintele ce ni Le-ai dat

părăsind moartea cea învinsă

făcând din ea vasalul Tău

ce totuși ne oprește

la trecere

m-am vândut unui timp efemer

socotind de valoare ce trece

bucurându-mă într-un pustiu

cu trupul cald dar cu inima rece

neînsorită o viață trecută

abătută în scopuri deșarte

revenind într-o voie cerută

însoțită cu cântec de harfe

dar cu timpul s-a scurs ce-i vremelnic

îndrăsnind să visez veșnicia

un cuvânt ce statornic se-afirmă

înnodând timpul cu-mpărăția

de ce carnea cedează

când vântul e dispus să sufle ?

doar în direcția în care te înalță

nu te -nălța pe orice înălțime

nu te -njosi închinându-te altui dumnezeu

în locurile de jos înalță-L

în camera de jos a inimii tale

ghemuiește o rugăciune în cămăruța ta

nu din cele învățate pe de rost,

dă drumul lacrimilor încuiate, uscate

și-I udă picioarele binecuvântate,

căci doar în preajma Lui

vei auzi cuvinte

slobozindu-te de legături

ce te opreau fără milă

primește-ți vindecarea, ești liber

trăiește-ți clipa senină

Domnul de-acum e în tine

rămâi prosternat

în starea în care

de El ai fost legat.

spre Tine

mi-am îndreptat privirea

mai rugativă ca orice icoană

târându-mi genunchii spre cruce

de unde izvora un balsam de vindecare

ungere divină ai promis

celui ce cu inima va striga de sete

ne aștepți ca o jertfă urcată pe trepte

trezind în noi lăuntrul

cu toate cântările lui

rămânând chiar și-n noapte de strajă

un loc de-nchinare luminând

ca o vrajă

noaptea mă plânge un dor

o vrajă desprinsă din mine

sugrum de gâtlej un fior

adăstări de imagini ce-nvie

neputând învia ce-a murit

revenind parcă dintr-un tablou

un apus devenit răsărit

și o vorbă aud ca ecou

retrăiesc cu duium netrăiri

prinse-n goluri de viață, pustiu

alegând la nevorbe vorbiri

îndrăsnind chiar și mort să înviu

suferința e doar început

sunt uman cu tendință de fire

mă desprind cu suspin de trecut

revisând trăiri noi în iubire.

Interior sentiment, intim, nelegat

Undeva ascuns între inimă și cer

Bizar arătându-se în răspuns, mister

Irosind bunătate din al ei giuvaier

Replica neîntorcând să răspundă cu rău

Eficace e jertfa pentru- aproapele tău