***

noaptea mă plânge un dor

o vrajă desprinsă din mine

sugrum de gâtlej un fior

adăstări de imagini ce-nvie

 

neputând învia ce-a murit

revenind parcă dintr-un tablou

un apus devenit răsărit

și o vorbă aud ca ecou

 

retrăiesc cu duium netrăiri

prinse-n goluri de viață, pustiu

alegând la nevorbe vorbiri

îndrăsnind chiar și mort să înviu

 

suferința e doar început

sunt uman cu tendință de fire

mă desprind cu suspin de trecut

revisând trăiri noi în iubire.

Publicitate

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: