29 05 2016
e cer deasupra mea
de inimi dăruite pe rând
în strajă de a amenaja interioru
cu ruperi nu de haine
ci de gând
trec de peisajul acesta
dezolant de trecut
și-mi aflu starea de rupere de durut
căzând de neputință
între alb și roșu
îndrăznește inima să bată
vorbind prin sângele
cu care este plină
sfârșind la cruce așa sfâșiată
în așezare de ceresc suspin
de Tine vreau să-ngenunche ființa
păstrând în mine numai harul Tău
transformă-mi în dorință neputința
de-a fi pe veci legat de Dumnezeu.
Adiel Stefanescu 