***

29 05 2016

e cer deasupra mea

de inimi dăruite pe rând

în strajă de a amenaja interioru

cu ruperi nu de haine

ci de gând

 

trec de peisajul acesta

dezolant de trecut

și-mi aflu starea de rupere de durut

căzând de neputință

 

între alb și roșu

îndrăznește inima să bată

vorbind prin sângele

cu care este plină

sfârșind la cruce așa sfâșiată

în așezare de ceresc suspin

 

de Tine vreau să-ngenunche ființa

păstrând în mine numai harul Tău

transformă-mi în dorință neputința

de-a fi pe veci legat de Dumnezeu.

 

Publicitate

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: