26 06 2016
îmi scutur de pe umeri
rămășițe de îngrijorări
ce nu pot să mă crească
lăsând ceață în urma privirii
ia pe încredere
rămăsese înțepenit un gând
firește vei crește umblând
în lipsuri trece îndoiala
că vei avea
dar vei ști când vei fi
un susur blând fremătând dinainte
e-un loc de întâlnire
arzând o dezamăgire
iar din cenușa ce s-a mistui
plin de încredere vei răsări.
Adiel Stefanescu 