Plânset de toamnă

20 09 2016

plângi toamnă

de vrei să tot plângi,

mai bine ai înălța

la un alt cer rugi,

suspini, și frunzele freamătă în cădere

covor pentru doi tineri

în luna de miere,

dar tu tot plângi

nelăsând a-nțelege

c-ai legat strâns de roadă

o durere ce-i lege …

sau poate doar gust

 

plângi toamnă

și dă mai mult

decât pe față isteria

jocul culorilor ce sar în vânt

melancolice versuri ale celor ce cânt

și totul se-nvelește

de rece- n pământ

 

și așa plângi de ani

dar nu știu pe cine

cu pletele-n vânt

din rod făcându-ți veșmânt

și cu rece-n privire

 

mă vei plânge tu toamnă

când n-o să mai fiu ?

aducându-ți cu versuri de toate

pomeni-vei de mine c-am fost suflet viu

și-am plecat către eternitate ?

 

 

Publicitate

singurătate

29 07 2016

singurătate

lume de vis de gânduri nu de fapte

strecori în lumea ta obscură

absențe de orice făptură

idei născute din ce nu se vede

petrecând odihna dincolo de verde

de sine uitând într-un gol iminent

privire pierdută prin aer absent

 

singurătate

ce loc uitat de mulțime

ce neîntâmpinări

retrăind mii de stări

ce durere-n aceeași pustie

săpând pe interior

o fântână cu apă vie

învie

 

singurătate

privesc ghemuit

răspunzând celor neprezenți cu voce tare

nu-mi pasă cât plouă

va fi iarăși soare;

tresalt și mă iau cu dinții de piept

în doi de acum de inimă roșie

eu cel trecut iar Dumnezeu repetent

rămasă iubirea mă născu

din iubire spre margini țintit intuit

oameni ce-nvie spre mulțimi

ea trăind printre noi

și mereu revenind

singurătate