singurătate

29 07 2016

singurătate

lume de vis de gânduri nu de fapte

strecori în lumea ta obscură

absențe de orice făptură

idei născute din ce nu se vede

petrecând odihna dincolo de verde

de sine uitând într-un gol iminent

privire pierdută prin aer absent

 

singurătate

ce loc uitat de mulțime

ce neîntâmpinări

retrăind mii de stări

ce durere-n aceeași pustie

săpând pe interior

o fântână cu apă vie

învie

 

singurătate

privesc ghemuit

răspunzând celor neprezenți cu voce tare

nu-mi pasă cât plouă

va fi iarăși soare;

tresalt și mă iau cu dinții de piept

în doi de acum de inimă roșie

eu cel trecut iar Dumnezeu repetent

rămasă iubirea mă născu

din iubire spre margini țintit intuit

oameni ce-nvie spre mulțimi

ea trăind printre noi

și mereu revenind

singurătate

Publicitate

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: