trăiesc sub cer
de-aceea sunt om liber
strig gândul libertății până sus
nu-i vreo opreliște să poată ține
încătușată viața în Isus
cer călăuză cerului să-mi fie
cerul se dă ‘napoi cum nu ar fi
– nu am puterea de-a călăuzi
de-aceea cererea-i păru stranie
sar stelele pe lung de geam
și fac un drum spre Cel Neînceput
Acel care pe toate le-a făcut
Acel sărbătorit la finele de an
se-așază libertatea-n pașii mei
și umblă iar, dar nu-n același mers
căci inima urmat-a un nou crez
desferecând poarta cu niște chei.
Adiel Stefanescu 