e o secundă străluminare
n-are suflare și nu e eu
duce lumină învățătoare
din cugetare topind din seu
minți strălucite să ne arate
care-i morala ce a murit
scriind cu trudă să-ndrepte greșul
trezind în lume ce-i adormit
arderi de nervi se-ntind pe coală
povață-n tina ce arde-n ea
cad stropi de sânge să-ndrepte vina
ocara lumii se-ntoarce-n ea
un gram, o fărâmă de înțelepciune
mănâncă din scrisul ce sare din scris
sunt oameni ce-ndrumă printr-o poveste
scriind cu teama de a nu fi scris.
Adiel Stefanescu 