portret – „dilema veche”

e o secundă străluminare

n-are suflare și nu e eu

duce lumină învățătoare

din cugetare topind din seu

 

minți strălucite să ne arate

care-i morala ce a murit

scriind cu trudă să-ndrepte greșul

trezind în lume ce-i adormit

 

arderi de nervi se-ntind pe coală

povață-n tina ce arde-n ea

cad stropi de sânge să-ndrepte vina

ocara lumii se-ntoarce-n ea

 

un gram, o fărâmă de înțelepciune

mănâncă din scrisul ce sare din scris

sunt oameni ce-ndrumă printr-o poveste

scriind cu teama de a nu fi scris.

Publicitate

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: