***

moarte, otravă ce mă mistui

și mă slăiești de vlagă zi de zi

să nu mai văd în mine dumnezeul

ce va afla odată veșnicii

 

sunt plin !

licoarea asta mă doboară

mă doare existența, mă frământ

mă-ncearcă Dumnezeu cu trecerea -n afară

m-așteaptă nemurirea-n cerul sfânt

 

plesnește inima ce nu mai simte

otrava morții m-a-mbibat deplin

trăind în cercurile mele strâmte

și tot privind spre leacul cel divin

 

o trecere din moarte către slavă

otrava va rămâne, totul jos,

o prorocie va-mplini degrabă

cuvintele și viața lui Hristos.

Publicitate

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: