***

într-o zi cântam o cântare nouă,

nu era sărbătoare pentru nimeni

doar pentru mine

era un semn

Un Om bun îmi semănase în inimă

un bob de grâu

ce-a încolțit regenerând-o,

o nouă inimă

o inimă bună,

trecuse mormântul

și-ajunsesem la înviere

fără note cântam

dar într-un glas

pe care îl invidiau chiar și îngerii;

nu, nu cântam nici o cântare

era inima mea

scoțând ce era-n ea,

inima mea nouă

inima mea bună

și asta, pentru că un bob a răsărit

și mi-a dat viață din murit

și cu ea veșnicia.

o inimă bună ?

se-ntâmplă mai rar

nu sunt eu

e Hristos primit ca dar,

dezleagă-mi limba inimii să-ți cânte !

ca gura mea cea mută să te laude.

Publicitate

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: