O, Doamne, ești amar !
o știu de când ne-ai scos
din Egipt afar’,
potrivim că dulcele-i păcat
iar Tu ne-ai scos
prin mare ca pe uscat,
dezrădăcinându-ne din Egipt
dar revenind în noi, cei ce-am păcătuit
O, nu Egipt ! nu dulce ! ci amar !
să nu trecem pustia în zadar
fără păcat, fără de dulce, fără de Egipt
cu ierburi amare să mâncăm mielul fript,
căci cu amărăciunea scăpăm noi de păcat
Amar ești Doamne Sfinte !
dar fără de păcat