***

fereastra mea deschide pleoapa

ca să privească înapoi

mi-e sufletul cu păr vâlvoi

din inimă îmi curge apa

 

și face pași împiedicați

ca să zărească nevăzutul

cum forme ia în lume lutul

în două bețe trei stricați

 

dintr-un toiag ce curge miere

se-ncolăcește într-un șarpe

din harfa ce dă mângâiere

se pierd în cor, rămân doar șoapte

 

și dintr-un taler ce asurdă

de zgomote se umple valea

căci inima rămasă surdă

în spini ce n-a mai ars văpaia

 

două fântâni aruncă apă

să stâmpere un gât de sete

pământul neudat se crapă

iar cel crăpat vrea să se -mbete

 

în gurile ce-mprăștie vestirea

e pus -nadins un duh de vină

că doar așa însămânțarea

prin rodu-i va avea lumină.

Publicitate

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: