Adiel Stefanescu

28 06 2019

un cer aș îndrăzni să cer

din cer mi-aș dărui lumină

mi-e sufletul plăpând stingher

și ține-n spate-un pumn de tină

nu moare-n mine ultima scânteie

în forme noi răsare un lăstar

iar gândurile ce mă-îneacă-n ele

le pun în seama unui grădinar

iar vise nesperate mă ascund

în univers pe nicăieri în lume

sunt eu și înc-un înger ce nu l-am cunoscut

doar o visare-amară că n-am putut să-l fulger

20 06 2019

împleticită o idee

își caută cărarea dreaptă

se-mbulugesc toți învățații

să stoarcă piatra ce dă apă

e libertate în gândire

și apele se-ntorc în ape

nu orice piatră este stâncă

nu toate stâncile au ape

comunicarea este sfântă

iar cheia este ruga-n toate

în echilibrul judecății

și-n frângerea ce-o află-n tine

Hristos Izvorul se revarsă

spre moartea ce-a ajuns o castă

18 05 2019

iertarea e ca somnul

te trece într-o altă lume

biruință prin pătrundere

pătrundere generând durere

cu lepădare de sine

pleci la vânare de rubine

o lume uitată de mulți

ca o suliță să te ascuți

să poți pătrunde prin mulțime

câștigând ultima redută din tine

te-ai dres la glas

și mi-ai vorbit pe nas

c-ai zis că tu ești mai special

că pe gură vorbește toată lumea

te-am crezut francez

nu după intonație

ci că semănai cu turnul Eiffel

vezi nu mai mânca din vârf semințe

că umpli toată Europa cu coji

încerc o rimă știrbă

fără a sabota gândurile cerului

gata cu ura și veselia la un loc

mai sărim și din sărbători

aici se lucrează

vine lumea și se uită ca la urs

că de mirat nu se mai miră nimeni

toți pun întrebări

ca și când cerul ar da răspunsuri

dar cerul nu-i de găsit nicăieri

că-l ascunsese un creștin în inima lui

08 06 2019

de când mi s-a circumcis inima

am aflat că și-a schimbat adresa

sus în Paradis pe calea coroanei

în jurul tronului slavei

și știu că în cer nu mai bate

că din patru camere și-a făcut șapte

vărsând către Miel ce-a primit

din Duhul vărsând risipit

o inimă tăiată cu foc

întinde-ți viața peste min’ pământul

răpește-mă cu carul Lui de foc

să-L întâlnesc în cer slăvit pe Sfântul

ori de n-ai mai putea ca să mai vii

rămâi acolo printre galaxii

iar ca prin vis de voi porni spre stele

voi întreba de adresa inimii mele

06 06 2019

ce e desăvârșit se-nalță la cer

în ființa cea de jos sunt umbre multe

avem plumb în picioare și aripi prea scurte

să despicăm văzduhul, să trecem prin tarele cer

am rămas cu un ochi către soare

cu celălalt căzut în pulberi de pământ

așteptăm cerul ca iarăși să coboare

să ni-L redea cu norii pe Cel Sfânt

un loc avem în ceruri pregătit

făgăduit de Cel ce nu înșală

căci Crist cu viața Sa s-a risipit

printre muriții veacului de-afară

o înălțare-n duh e-mpărăția

scăldată-n sânge ca să propășească

termină Doamne sus locașul vieții

în dor de gând coboar-a doua  oară

31 05 2019

afară plouă

dovadă că afară există

somnul mă-ncearcă înăuntru

se vede pe dinafară

ropotul ploii e-un cântec ciudat

m-a cântat și pe mine astăzi seară

pe alții doar i-a bombănit

și s-au încurcat între ele sunetele

până la unison;

de ce cânți așa fals ploaie ?

cântă-ți partitura ce înmoaie

ești așa udată

cum n-ai fost niciodată

și pe deasupra afoană

și aritmică

iar ai cântat în fals major !